Spectator

duminică, 22 octombrie 2017

FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU (FNT) – EDIȚIA a 27-a / 20- 30 octombrie

EVENIMENT CULTURAL MAJOR AL ARTEI SPECTACOLULUI
         
Uniunea Teatrală din România a inițiat proiectul Festivalului Național de Teatru (FNT) care de 27 de ani, reunește toamna la București cele mai remarcabile spectacole ale unui an teatral din întreaga țară. De la o ediție la alta, FNT a câștigat în strălucire, nu numai prin alegerea spectacolelor, ci și prin organizarea care cuprinde expoziții de excepție, adevărate documente ale istoriei teatrului nostru, lansări de carte, dezbateri despre fenomenul teatral actual. Cu timpul, FNT a câștigat și o dimensiune internațională prin invitarea unor spectacole importante de peste hotare.
         Ediția a 27-a dezvoltă un program amplu, prezintă 91 de reprezentații în 11 zile, 7 expoziții și 25 de lansări de carte. Marina Constantinescu, directorul artistic și selecționerul unic al FNT, personalitate de valoare culturală, a ales 53 de spectacole din țară, reprezentând diferite domenii ale demersulu estetic al artei spectacolului de teatru și teatru-dans din teatre instituționalizate și independente.
         “TEATRUL SCHIMBĂ LUMEA” este motto-ul inspirat ales de Marina Constantinescu pentru actuala ediție. Sensul acestui motto e apropiat de gândul lui Shakespeare că teatrul trebuie să fie oglinda lumii în care spectatorii se descoperă pe ei cu cele bune și cele rele și sunt provocați a judeca realitatea.
        
Trebuie subliniat că această ediție e dedicată marelui artist și om cu coloană vertebrală dreaptă, VICTOR REBENGIUC, prezent în FNT în distribuția a două spectacole – “Umbre” (Teatrul Național “I.L.Caragiale”) și “Scrisori de dragoste” (“Teatrelli”) – comentate pe acest blog.

         Prezentăm un jurnal al Festivalului, eveniment cultural de anvergură pentru o societate aflată în căutarea valorilor.

“HAMLET / COLLAGE” – TEATRUL NAȚIUNILOR MOSCOVA / RUSIA (FNT)

MIRAJUL SUPERTEHNICII PE SCENĂ …

         Reputatul regizor canadian, Robert Lepage, împreună cu numeroasa sa echipă din Canada, “vrăjitori” în tehnologia scenică modernă, alături de o altă echipă din Rusia au creat la Teatrul Națiunilor de la Moscova un … one man show pentru Evgeny Mironov, un mare actor rus. Au ales subiectul “Hamlet” de Shakespeare pentru acțiunea sa încărcată de conflicte și au “postat-o” scenic cu ajutorul tehnicii moderne și a actorului care interpreta aproape toate personajelor bătrânului Shakespeare.
         Cum suntem în mileniul trei și a trecut ceva timp și de când Charles și Mary Lamb povesteau în rezumat piesele lui Shakespeare pentru informarea celor care nu le citiseră sau le văzuseră la teatru, Robert Lepage propune acum un alt mod de povestire. Alături de o numeroasă echipă realizează un spectacol “hi-tech computer”, cu înaltă tehnologie aplicată acțiunii din “Hamlet”. Conceptul său regizoral nu încearcă o analiză profundă a substratului mereu actual, conținut de această capodoperă universală a dramaturgiei, ci doar ilustrează vizual original subiectul. Robert Lepage “povestește” scenic cu fantezie, exploatând tehnica actuală, “viața” lui Hamlet. Motivarea ca un actor să realizeze performanța interpretării tuturor personajelor – Gertrude, Ofelia, Claudius, Horațio, Polonius, Laerte și evident pe Hamlet, regizorul o argumentează că …  eroul lui Shakespeare a înnebunit și delirează povestindu-și viața. În debutul spectacolului, Hamlet se află într-o cameră “septică”, bănuim că ar fi a unui spital de boli mintale, într-o cămașă de forță și încep evocările și transformările în personajele care i-au marcat existența. Fascinante vor fi transformările actorului cu ajutorul tehnicii în diversele personaje cu care se află în conflict. Eroul spectacolului lui Robert Lepage nu este Hamlet, ci tehnica modernă.
        
“Decorul” este un cub magic suspendat, refugiul lui Hamlet, cu trimitere la craniul care îi găzduește mintea, așa cum specifică și regizorul într-o declarație. Acest cub se va transforma uluitor sub ochii spectatorilor în o sumedenie de spații personalizate –birou, bibliotecă, lac, etc pentru a ilustra esențializat ca într-un film, locul acțiunii. Spectacolul pare ca o victorie a invaziei forțelor tehnicii cinematografiei în teatru. Evident, se apelează la tehnică de ultimă oră, se suprapun proiecții, se dau volume diverse spațiului, totul în acel cub suspendat și secționat în două laterale aflate în unghi și o podea. Două ceasuri și jumătate, spectatorii în majoritatea lor cunoscători ai subiectului piesei, au stat captivați să urmărească mișcările cubului și transformările sale de imagine. În acest cub, actorul Evgeny Mironov s-a adaptat excelent trecerii rapide ca imagine de la un personaj la altul. Adeseori susținea dialogul lui Hamlet cu un alt personaj care își rostea replica din “off” cu vocea actorului, transformată ca timbru și intonație vocală.
         Din jocul captivant al tehnicii pentru a ilustra acțiunea, se reține impresionant momentul morții Ofeliei, dar vraja cubului care găzduiește delirul lui Hamlet, nu reușește să transmită și emoția acțiunii. Tehnica scenică construiește iluzoriu o acțiune, lipsită de sensurile conținutului încărcat de emoții, solicitat de Shakespeare, cât  și de menirea veșnică a teatrului de a provoca la judecarea conflictelor prezentate pe scenă prin acțiune.
         “Hamlet / Collage” este rod al actualității în care la tot pasul, în metrou, pe stradă, în tramvai, întâlnești persoane preocupate de a “comunica” prin tot felul de “mobile” cu cineva sau cu … nimeni. Este o comunicare în neant, în gol, lipsită de emoție directă.
         La aplauzele publicului din finalul reprezentației, Evgeny Mironov a venit însoțit de întreaga “distribuție”, de “artiștii” tehnicii aplicate colajului acțiunii din piesa “Hamlet”, aparținând cândva lui Shakespeare. Spectacolul dovedea sârguință și coerență în “povestirea” în imagini a acțiunii prin “vrăjitoriile” tehnicienilor, dar … sensurile emoționale și provocatoare de a judeca rațional destine din creația lui Shkespeare, au rămas în filele cărții sale din arhiva unei biblioteci.
Devenind în mileniul trei, sclavi ai inovațiilor zilnice ale tehnicii, poate numai avem nevoie de … bibliotecă și nici de Shakespeate!

P.S. “Hamlet / Collage” a dat startul Festivalului Național de Teatru. În aceiași zi de vineri, 20 octombrie, FNT a mai oferit publicului spectacolele – “Don Juan” (Teatrul de Comedie), “Deșteptarea primăverii” (Teatrul Mic), “O intervenție” (Teatrul Act), “Artists Talk” (ArCuB) – comentate pe acest blog la data premierei și spectacolul “Înaintea Erei Noastr” de la Teatrul Luni Green Hours.

Sâmbătă, 21 octombrie au avut loc următoarele spectacole, din nou reprezentațiile – “Don Juan”, “Deșteptarea primăverii”, “Înaintea Erei Noastre”, “Artists Talk”, “O intervenție” cărora s-au alăturat “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” (Teatrul Excelsior), “Iubirea la oameni” (Teatrul “Nottara”) și “Procesul” (Teatrul Național “Lucian Blaga”, Cluj-Napoca).

marți, 17 octombrie 2017

“RĂZBOIUL NU A ÎNCEPUT ÎNCĂ” – TEATRUL “TOMA CARAGIU” / PLOIEȘTI < FESTIVALUL – “FEST(in( pe BULEVARD” >

SECVENȚE DE VIAȚĂ ORIGINAL SURPRINSE

      
În teatru se caută mereu inovația, atât în regie, cât și în dramaturgie. Apar curente cu o viață mai lungă, iar altele dispar repede. Dramaturgul Mikhail Durnenkov este un exemplu prin activitatea în curentul “Noua dramaturgie” din Rusia. La Teatrul “Toma Caragiu” din Pitești se întâlnesc pe această “calea” a inovației teatrale, dramaturgul și regizorul Bobi Pricop preocupat intens de teatrul vizual.
         Piesa lui Mikhail Durnenkov este o înșiruire de scurte povestiri, secvențe de viață, surprinse în stil fantastico – absurd. Scrie textul în 2014 când conflictul dintre Rusia și Ucraina era în plină desfășurare, cu intenția tematică de avertizment subtil asupra războiului.

Încearcă o radiografie a relațiilor interumane, dominate de violență fizică și degradare psihică, de manipulare a mass media și apariția temerilor unui posibil război. Dramaturgul dorește să sugereze că războiul pornește de la dezbinarea oamenilor, a relațiilor de familie. Schițează scurte povestiri despre relația soț și soție, tânăr și părinți, etc.  Personajele sunt scheme tipologice active în conflicte absurde care au ca scop evidențierea degradării spiritului uman; pentru a le ilustra, Mikhail Durnenkov solicită ca trei actor să interpreteze mai multe personaje. Regizorul Bobi Pricop folosește cinci actori pentru ușurința trecerii de la o schiță la alta. Spectacolul său deține un prolog și un epilog, cu cei cinci interpreți aliniați în prim planul scenei care rostesc replici cu trimitere directă la știri din actualitatea imediată provenite din mass media manipulatoare. “Noua dramaturgie” practicată de Mikhail Durnenkov este susținută de viziunea regizorală. Textul bogat în intenții, nu transmite însă, și emoția necesară cooptării publicului la judecarea amenințării războiului care a început prin degradarea comunicării interumane.      
Regizorul își află sprijin în text pentru intenția sa de a practica stilul “teatrului vizual”. Nu apelează de astă dată la tehnologia video, ci la un decor în mișcare, creat de Adrian Damian, cu scopul sugerării cum omul de astăzi e prins în capcana manipulării. O sumedenie de panouri cu reflectoare, încadrează fundalul, lateralele și tavanul spațiului de joc. Manipulate aceste panouri prind ca într-o menghină pe cei aflați în acțiune. Decorul surprinde prin tehnica aplicată mișcării panourilor în scopul unei imagini cu trimitere metaforică. Corina Boboc realizează numeroase costume moderne pentru a  defini diverse personaje.         
O excelentă distribuție, îndrumată atent de regizor îi servește expresiv conceptul scenic. Ioniț Vișan, Ada Simionică, Mihaela Popa, Bogdan Farcaș și Cristian Popa, schițează esența tipologică a diverselor roluri ce le revin și se feresc de exagerări în comunicarea stărilor impuse de situații.
         “Războiul nu a început încă” poate fi considerat un reușit spectacol, dezvoltat armonios în demersul prezentării imaginii unui altfel de teatru. Este un experiment de inovație teatrală care durează o oră și jumătate; dacă timpul reprezentației ar fi fost mai lung, experimentul plictisea.
         În “FEST(in) pe Bulevard, spectacolul și-a găsit un loc la secțiunea “Invitați speciali”, când putea figura foarte bine la “Text și pretext”.


P.S. “Războiul nu a început încă” este selectat și pentru Festivalul Național de Teatru (20 – 30 octombrie) care se va desfășura tot în Capitală, ca și “FEST(in) pe Bulevard”.

vineri, 13 octombrie 2017

“IUBIREA LA OAMENI” – TEATRUL CLASIC “ION SLAVICI” / ARAD < FESTIVALUL – FEST(in) pe Bulevard >

“ȘTIREA DE LA ORA CINCI” …
Tănărul dramaturg Dimitri Bogoslavski din Bielorus, dramaturg premiat în țara sa, dar și actor, a stârnit interes la noi cu piesa “Iubirea la oameni”, înregistrată în repertoriul a două teatre. Textul său pare a fi inspirat din “Știrile de la ora cinci “ și chiar din telenovelele ce bântuie programele tv. Într-un montaj paralel, tânărul dramaturg dezvoltă o tragică poveste de dragoste petrecută într-o localitate mică, un sat amărât în care toți se cunosc. Încearcă să arate cum ar fi iubirea și prietenia între oameni sărmani, cuceriți de alcoolul care declanșează manifestări violente. Câțiva dintre ei vor să plece la Moscova, dar rămân în aceiași comunitate prăpădită.

Regizorul Vlad Massaci tratează teatral textul ca o radiografie cu fărâme din viața celor necăjiți. O face realist cu minuție, dar uneori exagerează în scenele de violență și beție. Atenția sporită față de amănunte în prezentarea existenței personajelor în diverse locuri ale acțiunii imprimă un ritm lent reprezentației. Decorul conceput de Andu Dumitrescu împarte spațiul de joc prin mobilierul ales în cinci locuri solicitate de acțiune, precizate prin multe amănunte semnificative. Trecerile dintr-un loc în altul, se efectuează prin “cortine” sonore sau prin dirijarea luminii.

În centrul acțiunii sunt Liuska, o femeie căsătorită, cu un copil care i-a dispărut bărbatul și Serghei, singurul polițist din sat, “băiatul mamei”, îndrăgostit de ea. Carmen Vlaga-Bogdan încearcă o construcție atentă a profilului acestei femei confruntată cu situații extreme care o vor marca psihic. Liuska va dezvălui că și-a ucis soțul, pe Kolia un alcoolic care se arată cum o bătea și o viola – scenă forțat exagerată teatral, iar trupul l-ar fi ciopârțit pentru a îl da hrană la porci. Liuska se va căsători totuși cu Serghei, dar fantoma lui Kolia o va bântui. Actrița reușește să sugereze delicat stările dramatice prin care trece personajul. Portretul timidului polițist, Serghei cel îndrăgostit este desenat în esență de Andrei Elek, cu trăire sensibilă a nefericirii în dragoste care îl va determina să se spânzure în final. Regizorul propune o imagine cu un stop cadru semnificativ la sfârșitul reprezentației, un tablou al personajelor surprinse de gestul lui Serghei, după o beție prilejuită de nunta lui Ciubasov cu Olga. Lui Kolia, Zoltan Lovas îi subliniază când intervine ca fantomă în viața lui Liuska, sentimentele regretului și iubirii față de ea. Bețiile, atât ale lui Kolia, cât și ale altor personaje – precum Serghei sau mama eroinei, sunt interpretate schematic și uneori cad chiar în comic. Sigur e foarte dificil să redai starea de beție a personajului, se solicită interpretării și nuanțări speciale în funcție de tipologia și starea celui afectat de alcool care din păcate nu se arată în multe momente ale reprezentației. Pe Lidia, mama grijulie a lui Serghei, o interpretează Liliana Balcica, atentă la nuanțe și atitudini în relații, iar mama Liuskăi revine lui Oltea Blaga. Ivan în monologul destăinuirii iubirii pentru Nastia, prilejuiește remarcarea interpretării actorului Alex Mărgineanu. Convingătoare este Cecilia Lucanu – Donat care dezvoltă revolta Nastiei față de viața mizeră din sat. Vânzătoarea de la magazinul de unde se procură băutură în principal, Mașka îndrăgostită de Ciubasov, este un personaj cu pricepere interpretat de Mariana Tofan. Omul cu bani, Ciubasov, încrezut în forța lor, revine lui Robert Pavicsits, iar Olga iubita sa lui Roxana Sabău, roluri rezolvate fără reproș de actori. Trebuie subliniat că textul nu prilejuiește remarcări deosebite interpreților, fiind mult prea încărcat prin diversele relații de iubire sau prietenia dintre personaje, concepute însă, simplist de dramaturg.
“Iubirea la oameni” rămâne un text modest care prezintă “fotografii” din zona unui presupus sat, lipsite de fundamentul motivării profunde a existenței sociale a acestor oameni uitați de lume. Regizorul și echipa sa fotografiază realist, ca într-un reportaj, ce presupune iubirea pentru acești oameni lipsiți de viitor și idealuri de viață.
În “FEST(in) pe Bulevard” spectacolul a fost integrat secțiunii …  “Text sau pretext”!


P.S. Festivalul Național de Teatru (20 – 30 octombrie) include în program acest spectacol, alături și de reprezentația oferită cu același text, în altă regie, la Teatrul “Nottara”.