Spectator

duminică, 26 iunie 2016

EVENIMENTE ÎN CAPITALĂ LA SFÂRȘIT DE STAGIUNE

Stagiunea teatrală poate avea două caracteristici: cea care începe toamna și se finalizează la începutul verii și stagiunea anului teatral luată în considerație în special de festivaluri. Stagiune estivală nu funcționează în teatrele instituționalizate de la noi.  Mai sunt câteva zile până când teatrele de stat trag cortina și intră în vacanță. În ciuda caniculei însă, sălile unor teatre au fost arhipline, interesul publicului fiind provocat de Tim Robbins, Andrei Șerban și … Teatrul Noh.


TIM ROBBINS ȘI “VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ”, FERMECĂTOR

         Cunoscut publicului nostru cinefil, Tim Robbins deținător al unor premii de prim rang cum ar fi Oscar sau Globul de Aur, este nu numai un mare actor american de film, ci și scenarist, producător și … regizor de teatru. În 1981, inițiază în California ca director artistic compania teatrală “The Actors’ Gang” care susține în timp peste 150 de premiere și obține numeroase premii. Acest teatru este un laborator de creație cu o trupă specială alcătuită din actori francezi, turci, iranieni care dezvoltă și numeroase proiecte de implicare în viața socială. Tim Robbins a venit în România cu trupa sa și a prezentat “Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, mai întâi la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și apoi, trei reprezentații la Teatrul de Comedie din Capitală. Lucrează în prezent la un proiect de teatru despre fenomenul migrației.


         Cuceritor, Tim Robbins a susținut la Teatrul de Comedie o altfel de conferință de presă decât cele obișnuite, moderată cu pricepere de Octavian Saiu în care și-a prezentat teoria sa despre “teatrul adevărat” și obligativitatea actorului de a fi sincer în rostirea replicii. Teoria sa a fost exemplificată încântător în spectacolul “Visul unei nopți de vară”. Tim Robbins nu a conceput un spectacol “după” Shakespeare pe care îl consideră contemporanul nostru ce nu are nevoie de adaptări exagerate.

 A urmărit în “Visul unei nopți de vară” să sublinieze complexitatea sentimentului de iubire și cât de întortocheat poate fi firul său între parteneri. Regizorul Tim Robbins a creat cum și mărturisea, “o lume fantastică, populată de zâne, de vrăji, incantații, cu îndrăgostiți fermecați și descântați, o lume în care până și Crăiasa Zânelor se îndrăgostește de un măgar – o dezordine universală ce este repusă pe făgaș de zburdălniciile unei nopți când vara ajunge la solstițiu”. A creat original teatral imaginea “dezordinii” îndrăgostiților cu o admirabilă trupă de actori care desenează un decor “viu” din trupurile lor. Limbajul trupurilor mobile ale interpreților – Pierre Adeli, Adam Ferguson, Ali Grusell, Lee Hanson, Adam J. Jefferis, Will Thomas McFadden, Mary Eileen O’Donnell, Molly Mignon O’Neill, Monica Quinn, Pedro Shanahan, Bob Turton, Sabra Williams, Jillian F.Yim – vizualiza fermecător pădurea zânelor lui Oberon și Titaniei, locul central al acțiunii, ajutat de costume și simple elemente de recuzită precum flori sau crengi. Senzaționali erau acești actori când la vedere, se transformau din personaje centrale ale conflictelor în personaje din lumea fantasticului. “Magia spectacolului meu se naște din text și din limbajul actorilor”, mai declara regizorul. În reprezentație rostirea replicii lui Shakespeare era ireproșabilă, susținută fiind de expresia corporală, mișcarea alertă, pantomimă ori dans. Compoziția muzicală inspirată datorată lui Dave Robbins colora atmosfera conflictelor, completa replica prin interpretarea live a compozitorului și partenerului violoncelist Mikala Schmitz.
         Spectacolul respecta esența intențiilor lui Shakespeare și pleda emoționant pentru spiritul dragostei. Puțini sunt actorii capabili să înfăptuiască captivant atmosfera unei piese de Shakespeare fără să aibă sprijin spectaculos în scenografie și efecte regizorale, doar prin rostirea replicii cu gând interior și maleabilitatea expresiei corporale, iar cei de la “The Actors’ Gang” dețineau acest har.
         Tim Robbins a mai mărturisit că pasiunea sa pentru teatru a pornit atunci când în 1977 a văzut la New York, spectacolul “Agamemnon” în regia lui Andrei Șerban, de la care a înțeles ce înseamnă “miracolul” artei teatrale. În scurta sa vizită de două zile în Capitală, cu bcurie și-a făcut timp să se întâlnească cu Andrei Șerban care repetă la Teatrul Odeon ”Soldatul de ciocolată”.


ANDREI ȘERBAN ȘI “CAROUSEL”-ul TEATRULUI ADEVĂRAT


A trecut un an de când regizorul Andrei Șerban a uimit și a entuziasmat Marele Public cu spectacolul “Carousel” o adaptare liberă de Andrei Șerban și Danilela Dima după “Liliom” de Ferenc Molnar și filmul lui Fritz Lang, la Teatrul “Bulandra”. La data premierei a fost comentat evenimentul pe acest blog, o reprezentație de magie teatrală care poartă spectatorul cu emoție prin realitatea vieții unor oameni afectați de demersurile sociale. După numeroase reprezentații la care publicul stătea la un bilet în plus, revederea acestui spectacol i-a confirmat din nou, valoarea. “Carousel” era chiar mai strălucitor în captarea respirației spectatorilor emoționați de povestea cu tâlc a lui Liliom (Vlad Ivanov) și Iuliei (Alexandra Fasolă). 

O mare surpriză a fost descoperirea regizorului Andrei Șerban în … rolul de actor. Din motive obiective abesnța din distribuție a actorului Șerban Gomoi a prilejuit preluarea rolurilor Hozlinger, Polițistul pe pământ și în cer, Strungarul – personaje argument ale acțiunii de către Andrei Șerban. Cu plăcere își interpreta ireproșabil personajele, demonstrând că este un mare regizor care deține știința de îndrumare a actorilor fiind cunoscător în amănunt și al acestei profesii creatoare de emoție directă în fața publicului.
         “Carousel” rămâne și în viitoarea stagiune, unul din puținele mari spectacole de valoare ale teatrului nostru, chiar dacă nu a obținut nicio nominalizare sau vreun premiu la Gala Premiilor UNITER în urma selecției a trei “critici” teatrali. Este un alt exemplu de incompetență sau subiectivism, manifestat de unii care se pretind “critici” și esteticieni, iar conform regulamentului strâmb al Galei, selectează dintr-un an teatral, nominalizările pe care le cred dânșii valori.

         La următoarea sa premieră, regizorul Andrei Șerban propune cum ne-a obișnuit, repetiții deschise cu publicul. Acum, pentru prima oară, Andrei Șerban pune în scenă la Teatrul Odeon, “Soldatul de ciocolată” sau “Armele și omul” – “comedie plăcută” de George Bernard Shaw în traducerea Danielei Dima. În zilele de 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 iulie, publicul are prilejul de a asista la repetițiile deschise ale acestui spectacol ce se anunță la toamnă a fi un nou eveniment.

TEATRUL NOH, LECȚIE DE CULTURĂ TRADIȚIONALĂ

De peste șapte secole, Teatrul Noh trăiește, dă viață și astăzi temelor tradiționale ale dramaturgiei japoneze, în aceiași convenție teatrală tradițională. Trupa “Yamamoto Noh Theatre” din Osaka, înscrisă pe lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO, a prezentat la Teatrul Național “I.L.Caragiale” – “Adachi-ga-hara” (”Demonul muntelui”) și apoi la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
         Cu o delicatețe specific janonezilor, spectacolul a fost prefațat de o adevărată lecție culturală. Maestrul Yamamoto Akihiro a dezvăluit mai întâi publicului, sensurile convenției muzicale care completează activ la patru instrumente vechi reprezentațiile Teatrului Noh, greșit considerate “musicaluri”.
 Trupa alcătuită din douăzeci de interpreți, dintre care doar patru sugerau personajele bătrâna-demon, cei doi călugări budiști și sluga lor, ceilalți dând replica muzicală, a înfăptuit scenic miraculos povestea unei stranii legende despre răul care poate distruge spiritul uman, în limbajul convenției clasice a Teatrului Noh.
         Impresionantă a fost cunoașterea în direct a Teatrului Noh prin acest spectacol, demonstrație de respect pentru tradiția culturală ce și astăzi, poate fi sprijin educațional.


P.S. Chiar dacă stagiunea s-a încheiat, vom continua să comentăm pe acest blog, spectacolele rămase restante.

duminică, 19 iunie 2016

“INCENDII” – TEATRUL “BULANDRA” (Sala Studio SPACE)

NOUĂ ABSOLVENȚI DE NOTA ZECE
         Directorul Teatrului “Bulandra”, regizorul Alexandru Darie și alți manageri de teatru, sunt preocupați să acorde sprijin tinerilor actori și regizori ale căror spectacole le primesc în sălile studio ale teatrelor. Teatrul “Bulandra” a găzduit un examen de masterat – “Tango” pe care îl vom comenta în curând și preia acum, un examen de licență din acest an, după trei ani de studiu la UNATC – “Incendii”, ce devine un spectacol … “incendiator”. Din păcate, programul de sală, nu precizează proveniența spectacolului sau că numai tânăra actriță, Cristina Constantinescu a absolvit studiile în urmă cu doi ani, restul fiind finaliști în 2016. Important rămâne însă, că Teatrul “Bulandra” include în repertoriu un spectacol realizat de o echipă tânără care pășește cu dreptul în viața teatrală și promite o bună evoluție.
         Uluitor este cum o absolventă a trei ani de studiu la regie, Irina Alexandra Banea alege un text foarte complicat și conduce punerea sa în scenă ireproșabil, cu maturitate profesională, inventivitate, dovedind și un bogat bagaj cultural. Irina Alexandra Banea își impune personalitatea și printr-o atitudine foarte rar întâlnită la tinerii regizori – construiește o echipă de actori din colegii de generație, iar prin obțiunea repertorială urmărește să le pună în evidență calitățile, majoritatea fiind distribuiți în mai multe roluri.
         “Incendii” este o piesă scrisă de Wajdi Mouawad, o personalitate complexă a teatrului contemporan. Scriitor, actor, regizor și “manager” al unor companii din Franța și Canada, Wajdi Mouawad s-a născut la Beirut, a copilărit în Liban și a studiat în Canada. Obține consacrarea internațională prin tetralogia “Le sang des promesses” care include și “Incendii”. Trebuie subliniat că scriitorul cunoaște dramele din țările Orientului Mijlociu care îl și inspiră pentru un teatru ce poate fi considerat, socio-politic. Nu condamnarea directă a războiului și violenței rămân aspecte principale ale conflictului și tematicii piesei “Incendii”, ci dramele victimelor unei lumi dezintegrate moral de război.

Maria Vârlan (Nawal)
Autorul urmăește să aducă în contemporaneitate mesajele teatrului antic și se inspiră din Sofocle, mitul lui Oedip pentru istoria uneu femei libaneze, Nawal, prezentată pe două planuri – trecutul său și ecoul în prezent. Montajul celor două planuri este alert și complicat, replica fiind sensibil ambalată în accente poetice. Tânăra regizoare se încumetă să aleagă această piesă originală, unde planul trecutului poartă amprentele  războiului, violenței, disperării și mentalității tradiționale a unei societăți din Orientul Mijlociu, iar prezentul e încărcat de urmări tragice. Irina Alexandra Banea, inteligent nu exploatează scenic fundalul socio-politic al războiului, ci efectele asupra oamenilor. Regizoarea își concentrează atenția pe linia unei analize psihologice adânci a celor afectați de război, cei care l-au trăit și urmașii lor. Tema urmărită excelent de regizoare este Omul cu sufletul chinuit și în unele cazuri mutilat de lumea zdruncinată de război.


         Întâlnim în acest spectacol un decor simplu, dar nu simplist, alcătuit din “practicabile”, mânuite firesc de interpreți pentru a marca semnificativ locul acțiunii. Costumele desemează specificul societății, timpul acțiunii și profilul personajelor. Această scenografie servește rafinat conceptul regizoral și aparține experimentatului Vladimir Iuganu. Mai întâlnim în reprezentație și proiecții cu imagini alese pentru a completa decorul, dar și substratul unor scene prin metafore vizuale. Regia folosește proiecțiile ca și efectele de lumină pentru a spori tensiunea fiecărei secvențe din planul trecutului. Sunt secvențe memorabil construite, ca de pildă nașterea eroinei principale Nawal când era adolescentă, relațiile dintre cele două prietene de suferință, Nawal și Sawda, uciderea violentă a fotografei, etc.

Antonia Din (Sawda) și Maria Vârlan (Nawal)
         Spectacolul impresionează și taie mereu respirația spectatorilor prin interpretarea tinerilor actori pe care Irina Alexandra Banea îi consideră mijlocul principal de exprimare a demersului regizoral. Fiecare scenă de confruntării între diverse personaje sau de susținerea unui monolog dramatic, poate fi considerată un examen de nota zece pentru actori. Rolul central al mamei Nawal revine tinerei actrițe Maria Vârlan. În prima scenă, notarul Hermile Lebel (Constantin Dogioiu) le citește testamentul lui Nawal, celor doi copii gemeni ai săi, tinerii Jeanne (Cristina Constantinescu) și Simon (Răzvan Enciu). Scrisorile din testament atribuite fiecăruia, le solicită căutarea tatălui necunoscut și a unui frate necunoscut lor – Nihad (Denis Hanganu). Căutările celor doi tineri vor provoca evocări din trecutul misterios pentru ei, al mamei. Maria Vârlan în fiecare secvență din trecut, definește profund stările dramatice prin care a trecut Nawal în căutarea fiului născut în adolescență, “femeia care cântă” în închisoare, cum și-o amintesc cei care au cunoscut-o. Tânăra actrița se transpune în stările personajului cu forță dramatică matură, cu sensibilitate, deosebită fiind și în monologul evocărilor suferinței femeii disperate care își caută copilul pe tărâmul războiului și terorii.

Denis Hanganu (Nihad)
 Cum dramaturgul urmărește punerea în actualitate a mitului lui Oedip, acel fiu născut în adolescență de Nawal și dus la un orfelinat prin autoritatea familiei sale tradiționale, va deveni teroristul Nihad în război, căruia îi va cădea victima unui viol mama sa Nawal. Excelent reușește să îl întrupeze pe Nihad, tânărul actor Denis Hanganu. Actorul marchează subtil cum societatea, războiul l-au transformat pe Nihad într-un adevărat monstru. Denis Hanganu caracterizează cu personalitate, la nuanță și alte trei personaje, trece dezinvolt de la unul la celălalt și pentru fiecare își schimbă gama expresiei, fiind de nerecunoscut. Va fi Portarul școlii, Soldatul 1 și Wahab, tânărul 
îndrăgostit de adolescenta Nawal, iar din dragostea lor se va naște Nihad.

Flavia Hojda (Nawal la 14 ani) și Denis Hanganu (Wahab)
 Atenționează asupra calităților sale speciale Flavia Hojda distribuită în Nawal adolescentă prin farmecul naivității și durerea provocată de regurile autoritare ale familiei care îi instrăinează copilul. Publicul mai poate cunoaște posibilitățile multiple pe care le deține Antoania Din în interpretarea a patru personaje. Dintre acestea, Sawda prietena lui Nawal îi prilejuiește să interpreteze cu finețe profilul unei femei curajoase, dăruită prieteniei și cauzei de a descoperi adevărul. Minunat definește tânăra actriță și esența celorlalte roluri ce îi revin.

Răzvan Enciu (Simon) și Cristina Constantinescu (Jeanne)
Jeanne și Simon sunt două partituri dificile pe care Cristina Constantinescu și Răzvan Enciu le interpretează remarcabil, descoperind stările interioare ale celor doi copii ai lui Nawal provocate de mama care nu le-a destăinuit nimic din trecutul ei. Cristina Constantinescu deține știința de a sugera gândurile interioare ce o frământă pe Jeanne, o profesoară de matematică aflată pe drumul descoperirii adevărului care trece prin diverse situații dramatice. Tibaci sub alt chip, actrița prezintă și alte două personaje cu rol de argument în acțiune – Jihane și Elhame.  Revoltele fiului Simon pe tăinuirile mamei, cât și aflarea adevărului care îi schimbă comportamentul sunt subliniate expresiv de Răzvan Enciu. De nerecunoscut este același actor prin modul de abordare a altor trei personaje argument al situațiilor – Medicul, Abdessamad și Soldatul II, demonstrând și el că deține o largă paletă pentru tratarea unor game diverse de partituri. Adrian Piciorea se remarcă la rândul său în patru personaje – Antoine, Ralph, Chamseddine și Ghidul speculând inportanța lor în situațiile evocate din trecut.

Constantin Dogioiu (Notarul)
         Notarului acțiunea îi atribuie rolul de declanșator al conflictelor și Constantin Dogioiu, actor și în “Tango”, lansează provocator necesitatea căutăriilor celor doi frați pentru a dezvălui destinul lui Nawal. Actorul dă personajului o tentă de mister și nu uită să sugereze că viața lui Nawal s-a petrecut într-o lume dezmembrată moral. Din off, modelează vocal o amintire emoționantă despre Nawal, actorul Dan Aștilean.
         Rar, foarte rar se ivește surpriza întâlnirii reușite cu o echipă de tineri absolvenți ai studiului de trei ani la regie și actorie de la UNATC. Echipa a avut și marea șansă ca examenul  de licență prezentat admirabil – “Incendii” să devină un spectacol înscris în repertoriul Teatrului “Bulandra”.


P.S. Din culisele Galei Absolvenților 2016 de la UNATC am aflat că s-au acordat premii și unor membrii ai echipei spectacolului “Incendii”, numai că site-ul universității nu a avut timp să comunice nimic!