Spectator

marți, 20 iunie 2017

“MAGIC NAȚIONAL” – TEATRUL NAȚIONAL ‘I.L.CARAGIALE” (Sala Mare)

MUZICA ȘI CUVÂNTUL, ÎMBINATE STRĂLUCIT


        
         Teatrul Național “I.L.Caragiale” și-a încheiat stagiunea cu spectacolul-concert “Magic Național”, un eveniment cultural prin îmbinarea strălucită a muzicii cu poezia, prin reunirea artelor pentru a transmite sensibilă emoție Marelui Public. Prin ”Magic Național”, în sfârșit Sala Mare beneficiază de un spectacol cuceritor de aplauze meritate pe deplin!
         În urmă cu mai mulți ani, Ion Caramitru iniția în compania lui Jonny Răducanu, un spectacol original în care poezia era recitată în compania muzicii. Cu timpul, stilul personal de alăturarea recitării poeziei, muzicii, a fost dezvoltat de meșterul Ion Caramitru.  Propune acum, “Magic Național” un amplu spectacol-concert fermecător.
         Vizual reprezentația este “îmbrăcată” în inspirate proiecții video pe fundalul scenei mari. Imaginile proiectate “acompaniază” sensurile muzicii, cântecelor – multe desprinse din epoca interbelică din București, altele sunt adaptate sugestiv versurilor. Spre a integra publicul în atmosfera evocărilor unor “bijuterii” muzicale din trecut, în unele scene, proiecțiile se extind și pe tavanul sălii mari. Spectacolul oferă și descoperirea de către public a calităților speciale deținute de mai tineri și chiar, foarte tineri actori, capabili să cânte sau să danseze, nu numai să interpreteze diverse personaje. Este o preocupare constantă a directorului Naționalului bucureștean, sprijinirea și popularizarea tinerilor.
        
Coloana vertrebală a reprezentației este EMY DRĂGOI un virtuoz al acordeonului alături de formația sa Pro’ect & Jazz Hot Club Romania. Susțin un concert de neuitat, propun o călătorie prin universul muzical special, rămas în istoria genului cu numeroase compoziții. Emy Drăgoi a reunit în jurul său câte doi acordeoniști și chitariști, profesioniști rafinați, alături de Lucian Maxim, un percuționist de excepție. În concertul său, intervin și momentele “Muzică în familie”, cu două foarte tinere violonceliste care promit a fi în viitor personalități ale arcușuui. Emy Drăgoi însă, se dovedește  nu numai un stăpân al acordeonului, ci și … un actor desăvârșit. Relaționează cu fiecare actor care recită sau cântă, devine partenerul său prin implicarea și înfrățirea muzicii cu sensurile cuvintelor.
        
Din nou, ION CARAMITRU este un adevărat vrăjitor al versului poetic. Este artistul unicat pentru că descoperă în fiecare vers un univers bogat în sensuri și sentimente. Reamintește în reprezentație versuri de Ana Blandiana și Nichita Stănescu, iar interpretarea sa taie respirația spectatorilor. În patrimoniul nostru artistic, Ion Caramitru este singura personalitate care slujește poezia, îi dă viață cu știința unui magician. Când rostește versuri transmite emoție, poezia prinde viață cu dublu sens, cel al poetului și cel al “purtătorului de cuvânt” al autorului, interpretarea sa  îi dezvăluie profunzimea, substratul.
        
De meșterul interpretării versului, nu au fost mai prejos nici colegii care l-au însoțit în acest pelerinaj miraculos prin lumea artelor, cântând, dansând sau amintind de Caragiale. De pildă, Lary Giorgescu este uimitor cum dă viață cuvintelor lui Caragiale care anunțau “criză teribilă, monșer!”; ilustra fiecare cuvânt prin expresii cu țintă ironică. Reprezentația oferă și cunoașterea unui alt chip al actorului Marius Manole care investește sensibilitate și când cântă sau recită pe muzică, dialoghează cu sunetul muzicii dat de acordeon sau de pianul mânuit de colega sa Medeea Marinescu. Actrița cunoscută și ca interpretă a pianului, a surprins și prin interpretarea vocală a unor melodii, publicul descoperindu-i astfel, alte noi calități. Eduard Adam cu roluri multe la activ, a iscat aplauze dansând step ireproșabil, cu accente ironice în dialogul muzical. Flexibilitatea corporală a actorului Istvan Teglas este cunoscută din alte spectacole, de astă dată însă, excelent a demonstrat cum fiecare mișcare a trupului poate comunica o stare de spirit, un gând interior.
         Emilian Mârnea, Petre Ancuța și Florin Călbăjos s-au remarcat la o ediție trecută a Galei Tânărului Actor “Hop”, au compus apoi spectacolul de excepție “ActOrchestra” în cadrul proiectului “9G” și de curând s-au dovedit senzaționali în “Angajare de clovn” pe scena Naționalului bucureștean. Acești tineri înzestrați și cu calități muzicale au evoluat strălucit în diverse spectacole, iar acum în “Magic Național” sunt “sarea și piperul” în momentele prezentate cu fantezie și umor.
         O altă tânără actriță, Aylin Cadîr surprinde prin interpretarea unor cântece cu farmec, în compania lui Emy Drăgoi. Colaboratoare în concerte a artistului acordeonist, Anca Sigărtău a cucerit aplauze meritate pe deplin în potpuriul cu melodii celebre, susținut admirabil de cea care cândva juca în memorabilul spectacol “Unchiul Vanea” de la Teatrul “Bulandra” în regia lui Yuri Kordonsky.
         “Magic Național” este o reprezentație unicat în peisajul teatral care uimește prin măestria îmbinării muzicii cu cuvântul și mișcarea corporală, o încântare pentru orice spectator.

P.S. “Magic Național” prin actorii prezenți pe scenă, altfel decât de obicei, ridică întrebarea când la Sala Mare, ei și alți colegi vor juca într-un musical?!
Amintim că în 2o14, la Festivalul Național de Teatru, tineri actori mânuiți de Răzvan Mazilu, au prezentat ireproșabil musicalul “West Side Story”. Mulți din acești tineri din distribuție, activează acum, fie la Naționalul bucureștean, fie în alte teatre. Spectacolul … a murit însă, după trei sau patru reprezentații pentru că din lipsă de fonduri nici un teatru nu a putut găzdui “West Side Story”.

Talente se dovedește că avem pentru acest dificil și pretențios gen iubit însă, de public – musicalul, dar … bani nu sunt pentru o astfel de producție costisitoare. Banii se duc … pe gârla așa ziselor proiecte culturale finanțate de edilii societății noastre, manevrați de interesele colorate ale politichiei.

marți, 13 iunie 2017

“PE LACUL AURIU” – TEATRUL “BULANDRA” (Sala “TOMA CARAGIU”)

UN SUCCES CERT, CADOU MARELUI PUBLIC
         Teatrul “Bulandra” și-a încheiat stagiunea cu un spectacol încântător, o comedie cu fin umor și sensibilă poezie de la care orice spectator va pleca bucuros că a uitat de necazurile zilnice. Piesa “Pe lacul auriu” din 1978 când a avut loc premiera pe Broadway, îi aduce autorului american Ernest Thompson celebritatea și este jucată cu mult succes în diverse distribuții. Dramaturgul, scenaristul și actorul Ernest Thompson obține și premiul Oscar pentru adaptarea cinematografică a piesei, iar o serie de actori de renume au interpretat personajele solid construite de el. Chiar dacă au trecut niște ani de când a fost scrisă, piesa rămâne mereu actuală, apropiată sufletului prin tematica sa - familia și bătrânețea.
         “Pe lacul auriu” ajunge și la noi în traducerea regretaților Radu Beligan și Liviu Dorneanu și în regia unui creator de valoare al “teatrului adevărat”, Dinu Cernescu. Regizorul întodeauna a servit cu credință conceptul că un spectacol trăiește în fața publicului în primul rând prin actori și își alege cu pricepere distribuția. Oferă acum prilej prețuirii pentru interpretarea admirabilă a unor roluri consistente ca ofertă, actorilor – Virgil Ogășanu, Valeria Ogășanu, Ana Ioana Macaria, Lucian Ifrim și tânărului student încă la actorie, Alin Potop.       
VIRGIL OGĂȘANU (Tom), VALERIA OGĂȘANU (Kate)
 și ALIN POTOP (Billy)
Piesa pare simplă, dar nu simplistă prin conflicte și prezintă un cuplu – Tom și Kate, retras după cinzeci de ani de căsnicie în singurătatea naturii, în preajma unui “lac auriu” și relația cu singura lor fiică, Claudia. Aflată în pragul unui mariaj, Claudia îi vizitează alături de Bill care are un copil, pe adolescentul Billy dintr-o căsnicie anterioară. Conflictul dintre generații funcționează și în familia cuplului, Tom și Kate. În povestea acestei familii, construită cu suspans de dramaturg, se poate regăsi oricine, indiferent de vârsta sa. Acțiunea se derulează prin replici savuroase, încărcate de ironie, dar și de poezie, dictate de situații surprinzătoare.
         Spectacolul beneficiază și de imaginea atractiv creată de cunoscuta scenografă, Maria Miu. Decorul indică terasa din preajma “lacului auriu”, decorată cu obiectele necesare unor numeroase sugestii motivate de situații. Costumele "îmbracă" personajele pe specificul tipologiei fiecăruia. Scenografia funcțională a Mariei Miu dă reprezentației atmosfera dorită de viziunea regizorală, riguros aplicată piesei de Dinu Cernescu fără a apela la efecte derizorii. Regizorul conduce atent relațiile dintre personaje și concepe teatral credibil fiecare situație, cu accente provocatoare de suspans. Ilustrația muzicală datorată lui Vasile Manta, sporește tensiunea acțiunii, atenționează asupra comicului unor momente.
        
VIRGIL OGĂȘANU (Tom)
și VALERIA OGĂȘANU (Kate)
Pilonii subiectului sunt Tom și Kate, personaje cu temperamente diferite, dar care de cinci decenii conviețuiesc armonios împreună, sunt o familie nelipsită însă, și de conflicte. Virgil Ogășanu care în orice rol provoacă aplauze, este acum, sclipitor în Tom cel care își aniversează optzeci de ani și comentează ironic situațiile din jur. Tom este doar aparent morăcănos pentru că actorul cu har dezvăluie substratul fiecărei replici rostite de profesorul cu experiență de viață și cunoaștere a tinerilor. Umorul, dar și sensibilitatea în situații în care inima suferindă îi joacă feste lui Tom, sunt îmbinate cu finețe de interpret. Virgil Ogășanu realizează un rol de neuitat în Tom. Partenera de o viață a lui Tom, este Kate, o pictoriță, o femeie dăruită celor din preajmă, motor activ al relațiilor de familie pe care dragostea le leagă. Valeria Ogășanu prezintă admirabil portretul lui Kate cea energică și cu un suflet sensibil, dornică să își împace soțul care și-a dorit un băiat, cu fiica lor Claudia. Actrița trăiește nuanțat, diferențiat, situațiile în care este implicată mereu Kate și subliniază că dragostea nu are vârstă. Dansul cuplului, de pildă, este un moment savuros prin modul în care Virgil Ogășanu și Valeria Ogășanu se transpun în personaje, cu umorul celor pentru care viața înseamnă bucurie.
        
ALIN POTOP (Billy), ANA IOANA MACARIA (Claudia)
și LUCIAN IFRIM (Bill)
Ana Ioana Macaria reușește să prezinte remarcabil personajul Claudiei, fiica aflată în căutarea dragostei care are în caracterizare calități, dar și defecte ale părinților. E distantă în relația cu tatăl, prețuiește soliditatea cuplului părinților și își dorește un partener sincer în dragoste. Bill cel timid o va cere în căsătorie. Lucian Ifrim interpretează fermecător, cu umor, pe neîndemânaticul Bill. Încercările de apropiere față de cuplul bătrânilor cu suflet tânăr, sunt momente minunat susținute relațional de actor.
         Să interpretezi un rol în compania unor actori de anvergură este dificil pentru un tânăr la început de carieră. Alin Potop trece cu succes acest examen și este excelent în puștiul Billy cel revoltat că este nevoit să rămână cu Tom și Kate. În relațiile cu cei doi, cât și în manifestările preferințelor sale muzicale, dar și în schimbarea de comportament, Alin Potop reușește să prezinte comic și credibil fiecare intervenție a lui Billy. Tânărul student în anul trei la actorie, Alin Potop se prezintă ca un actor de viitor de care regizorii trebuie să țină cont.

         “Pe lacul auriu” este spectacolul așteptat de publicul sătul de mizeria din jur a realității, o reprezentația amuzantă și emoționantă despre noi și familiile noastre. Teatrul “Bulandra” va înregistra și prin acest spectacol de “teatru adevărat” din zona comediei, un număr record de reprezentații. 

sâmbătă, 10 iunie 2017

“BAL MASCAT” – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

UN SPECTACOL PE LINIE TRADIȚIONALĂ

         Cum stagiunea se află la un pas de a trage cortina pentru vacanța de vară, a venit rândul comentariilor restante la multe spectacole, unele mediocre.
         Se știe că muzica este limbajul universal care transmite emoție prin temele abordate. Spectacolele de operă aparțin genului muzical în care intervine și libretul, povestea “tradusă” prin muzică. Am preferat întodeauna să ascult “Bal mascat” de Giuseppe Verdi pentru că libretul lui Antonio Somma nu convinge pentru un spectacol credibil. Opera “Bal mascat” este o creație de maturitate a compozitorului, lansată cu dificultăți în 1859, după ce obțiunse celebritate cu “Rigoletto”, “Traviata” și “Trubadurul”. Giuseppe Verdi cucerește și prin această operă firește, prin linia melodică în care funcționează un leitmotiv sensibil pentru a evidenția o poveste de dragoste.
Singurul libret al dramaturgului Antonio Somma este o adaptare după piesa “Gustave III sau Bal mascat” scrisă de Eugene Scribe în stilul melodramatic, romanțios al epocii și inspirat dintr-un fapt real, uciderea regelui Suediei la un bal. Când Verdi a compus această operă pe libretul lui Antonio Somma, are loc și un atentat împotriva lui Napoleon al III-lea, iar autoritățile intervin cu cenzura, nemulțumite de subiect. Compozitorul are necazuri, premiera se amână și până la urmă, libretul este modificat și regele devine contele Riccardo, guvernatorul englez din Boston. Povestea lui este tragică pentru că după mulți ani iubește în continuare pe Amalia care s-a căsătorit cu prietenul său, nobilul Renato și are un copil. În același timp al reîntâlnirii celor doi îndrăgostiți, societatea e frământată de problemele politice ale dominației engleze în America de Nord și are loc asasinarea guvernatorului. Giuseppe Verdi servește cu măestrie tema iubirii unor destine frânte de imposibilitatea unirii prin dragoste. Superba sa compoziție este aplicată însă, unui libret fragil despre dragoste și se ignoră contextul răzvrătirii împotriva dictaturii puterii asupra societății. Dirijorul Marcello Mottadelli, în prezent coordonator artistic muzical al Operei Naționale București, oferă o admirabilă interpretare a compoziției lui Verdi. Conduce cu măestrie orchestra cu atenție sporită pentru evidențierea sensibilă a leitmotivului permanent dedicat iubirii.



         Regizorul german Grischa Asagaroff aplică spectacolului, stilul convenției tradiționale, dar într-un decor original, marcat de simboluri. Scenograful italian Luigi Perego marchează prin imaginile din fundal sublinierea dramatismului situațiilor. Un ceas imens, simbol al destinului sau ochiul magic al vrăjitoarelor, desene ale fundalului, sunt creatoare de atmosferă. Luigi Perego prin costume, plasează acțiunea în anii ’30, dar ele definesc simplist tipologia personajelor. În scena balului, scenograful impune masca dublă de bărbat-femeie pentru fiecare personaj, însă costumele ansamblului sunt uniforme, sclipitoare strident. Coregrafia lui Renato Zanella, coordonatorul artistic al baletului Operei, pune însă, în valoare reușit intenția scenografului ca personajele de la bal, să aibă o dublă față. Un merit deosebit al imaginii generale a reprezentației îl are italianul Gigi Saccomandi prin manevrarea sugestivă a luminii în scenă. Regizorul Grischa Asagaroff în stilul convenției clasice conduce interpreții în prim-planul scenei, atenți mereu la dirijor, relațiile dintre personaje fiind lăsate în plan secund. Regizorul urmărește a fi puse în valoare calitățile vocale și mai puțin, posibilitățile de interpretare expresivă scenic a personajelor.
         Distribuția reunește nume importante pe italianul Dario Di Vietri (Riccardo), Andrea Dankova din Slovacia (Amalia) cărora se alătură Lucian Petrean (debut în Renato), Liliana Mattei Ciucă (Ulrica), Ramona Păun (debut în Oscar), Filip Panait (Tom), Iustinian Zeta (debut în Samuel), Radu Ion (debut în Silvano), Ciprian Pahonea (debut în Primul judecător) și Constantin Negru (servitorul Amaliei). Toți cântăreții au demonstrat calității vocale. Din această distribuție condusă pe drumul cunoscut al interpretării “clasice”, au reușit totuși, să se detașeze și ca actori-cântăreți, debutanții Lucian Petrean în Renato și Ramona Păun în Oscar. Fiecare contura teatral personajul, se implica în relații, trăia interior stările dictate prin muzică și replică.
         Corul Operei s-a achitat, ca de obicei, excelent de atribuțiile sale, chiar dacă imaginea sa era uniform compusă teatral de regizor,  în raport cu tensiunea situațiilor.

         “Bal mascat” rămâne un spectacol reușit în stilul tradițional în care nu se depășește convenția clasică. Servește muzical încântător compoziția lui Giuseppe Verdi, dar nu îmbogățește teatral miezul dramatic al acțiunii și conflictelor.

joi, 8 iunie 2017

FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEȘTI (festCO) / EDIȚIA a XV-a

SE CAUTĂ VALORI, DAR …
         … și în dramaturgia mioritică și în în mișcarea teatrală, se face simtită criză de ...  inspirație, evidentă și cu prilejul festivalurilor. La sfârșitul primăverii și începutul verii, răsar festivalurile precum ciupercile după ploaie. La Sibiu se desfășoară Festivalul Internațional, în Capitală abia s-a finalizat festCO prefațat de FES - FDR de la Timișoara, de Festivalul “Buzăul iubește teatrul”, de Festivalul Internațional al Teatrului de Animație de la Arad. Majoritatea lor încearcă o extindere internațională și invită trupe de peste hotare. Idee bună și pentru că oferta de spectacole din întreaga țară poate fi modestă. În mai toate festivalurile, indiferent de specific, se întâlnesc în programe în proporție de aproximativ 40%, aceleași spectacole remarcate pentru demersul lor artistic. Să consolidezi personalitatea unui festival este foarte dificil. Atunci când scopul principal devine dramaturgia românească, nivelul dificultății sporește. De nouă ani, Festivalul din Timișoara se bazează și pe producțiile cu piese românești. De cinsprezece ani, prin generoasa inițiativă a directorului-manager al Teatrului de Comedie, George Mihăiță, funcționează festCo, dedicat comediei românești care caută să descopere valori autentice, spectacole remarcabile cu piese de’ale noastre. “Criză mare, monșer” însă, și în teatru, se poate spune, parafrazând pe marele și unicul Caragiale. O dovadă este că regizorii au început să scrie scenarii și să le monteze cu mândrie pe diverse scene. 
        
Programul ediției aniversare festCO a fost bogat în diverse manifestări – spectacole invitate, concerte, proiecții de filme românești, lansări de carte, spectacole stradale și Conferința Internațională a Asociației Criticilor de Teatru. Un reușit “ambalaj” s-a datorat Teatrului Masca și statuilor sale vivante. Nu au lipsit din festival, nici cele două concursuri – de dramaturgie și cel de creație pentru tineri regizori. Baza festCO rămâne totuși, ca la orice festival, programul spectacolelor din concurs și al celor invitate care nu a fost lipsit și de surprize … neplăcute.
         La secțiunea “Comedii de colecție” cu cinci “bătrâne” spectacole invitate, unul dintre ele era degradat. Regizoarea a cerut ca numele său să fie șters de pe afișul acestui spectacol realizat în 2003 care nu o mai reprezenta. Surpriza cea mare neplăcută  rămân însă, PREMIILE CONCURSULUI care a propus nouă spectacole selectate de Alice Georgescu, jurizate de Maria Zărnescu (critic de teatru), Lia Manțoc (scenograf), Erwin Șimșensohn (regizor), Emilia Dobrin, Mihai Bisericanu (actori). Singurele valori descoperite de acest juriu, au aparținut spectacolului “PASĂREA RETRO SE LOVEȘTE DE BLOC ȘI CADE PE ASFALTUL FIERBINTE” (Teatrul Național din Târgu Mureș / Compania “Tompa Miklos”). Atenție, jurații au descoperit valorile pe care le-au premiat, urmărind PROIECȚIA VIDEO a înregistrării spectacolului în Sala Studio a Teatrului de Comedie, cum se specifică și în caietul-program !! “Pasărea retro …” nu s-a putut deplasa de la Târgu Mureș în Capitală, la festival. Spectacolul realizat de Radu Afrim – scenariu și regie, relata viața dintr-un bloc de pe timpul de tristă amintire; viața la bloc îl preocupă insistent pe regizor, dovadă și spectacolul de la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova, comentat mai jos pe blog. Darnic, juriul a donat toate premiile celor de la Târgu Mureș : Premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie – “Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte”, text colectiv coordonat de Radu Afrim, Premiul pentru cea mai bună regie – Radu Afrim, Premiul pentru cea mai bună interpretare – Echipa de actori ai spectacolului (28 de actori!), Premiul de scenografie – Irina Moscu (décor și costume) și Andrei Coziac (video mappaing). Alături de “Pasărea …” de la bloc se aflau în concurs opt spectacole selectate, dintre care amintim “#EMOJIPLAY”  (Teatrul Excelsior) realizat de meșterul Gigi Căciuleanu, o fină satiră despre limbajul comunicării moderne, “ARTIST TALK” (ArCuB) de Gianina Cărbunariu, teatru documentar, satiră referitoare la minciuna dezbaterilor cu pretenții “estetice”, “ANGAJARE DE CLOVN” (Teatrul Național I.L.Caragiale”) cel mai minunat spectacol cu piesa lui Matei Vișniec, în regia lui Ion Caramitru, realizat din numeroasele montări ale textului de-a lungul anilor. În aceste spectacole de excepție, ca și în “NINA” (Teatrul de Comedie) sau “HAGI TUDOSE” (Teatrul Metropolis), distribuțiile prezentau interpretări actoricești remarcabile. Juriul nu le-a observat poate pentru că … nu au urmărit PROIECȚII VIDEO cu titlurile citate din concurs! Doar “Pisica …” le-a luat ochii prin proiecție!
         Nu ar fi de mirare ca rezultatele jurizării de la festCo să instaureze regula ca la toate concursurile de teatru, la festivaluri, să funcționeze obligatoriu numai … proiecții video! S-ar face și economie de fonduri pentru că nu se mai cheltuiesc bani pentru deplasarea spectacolelor din țară, în orașul în care se desfășoară festivalul-concurs.
         Ca la fiecare ediție și la cea aniversară, s-a acordat de către inițiatorul festCo – Premiul de excelență. La ediția a XV-a a revenit lui MARCEL IUREȘ premiul de excelență pentru toate rolurile interpretate printre care se află și cel al lui Ilie Moromete din memorabilul spectacol de la Teatrul Act - “Păi … despre ce vorbim noi aici, domnule?”. În acest spectacol regizat în 2014 de Alexandru Dabija, Marcel Iureș are drept partener pe George Mihăiță în rolul lui Cocoșilă.
         “Coperțiile” ediției aniversare au fost spectacolele invitate – “17 Bordder Crossings” un one-man-show al actorului american Thaddeus Phillips și “THE CROSSROAD”, un excelent spectacol tradițional al Operei din Peking produs de Star Theatre Beijing. Chinezii au oferit un regal artistic prin cei patru interpreți la instrumente muzicale tradiționale și cei patru actori – acrobați de înaltă clasă. Prin demonstrația lor de virtuozitate s-a încheiat optimist festCo în care valorile comediei, interpretarea, s-au descoperit cu greu, unele fiind ignorate.