luni, 26 octombrie 2009

TEATRUL MASCA – “SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI”

UN SPECTACOL ÎNCÂNTĂTOR


Teatrul, aparţinînd segmentului cultural slujit sârguincios de actori, regizori şi scenografi, indiferent de indolenţa mass media de a nu discuta despre cultură, câştigă pr
eţuirea publicului prin spectacolele sale. Sunt puţini specialişti în domeniu care acordă atenţia cuvenită existenţei în cartierul Militari a unui teatru special, Teatrul Masca datorat lui Mihai Mălaimare. “E un teatru de cartier” pot spune unii, singurul precizăm, dar în ciuda sediului plasat departe de centru, captează public din toate sectoarele Bucureştiului. Are un repertoriu personal cu intenţia de a fi continuator al commediei dell arte în formule originale, gen preţuit de spectatori de-a lungul vremii. Şi-a amenajat un sediu modern şi a cooptat o echipă de actori deosebiţi, în special tineri. Producţiile Teatrului Masca se derulează la sediu, dar şi în numeroase spaţii neconvenţionale din Capitală, în metrou sau în parcuri.
Ultima premieră, “Slugă la doi stăpâni” după Carlo Goldoni în regia lui Mihai Mălaimare, continuă proiectul de revitalizare a commediei dell arte. Spectacolul reuneşte o echipă de tineri actori, ce uimeşte prin mobilitate, prin verva interpretării. În secolul XVIII, piesa lui Goldoni a lansat intenţia depăşirii schemei devenită rigidă a commediei dell arte ce domina epoca. Mihai Mălaimare reuşeşte astăzi, să demonstreze că povestea tinerilor lui Goldoni care luptă disperaţi pentru împlinirea sentimentelor de dragoste este actuală, indiferent de epocă. Discret plasează piesa italianului în vremea Flower Power, a unor hippy ce vor aprecia rokul şi insistenă ca în cavalcada comică dictată de dramaturgie, să evidenţieze şi sensibilitatea tinerilor ce se confruntă cu sentimental iubirii. Scenografia – decor şi costume -, Sanda Mitache serveşte cu fineţe conceptual regizoral. Decorul este simplu, ingenios funcţional prin elemente concepute ca să servească şi acrobaţiei din mişcarea scenică, iar costumele coloreză amuzant atmosfera reprezentaţiei, servind şi tipologia personajelor. Imaginea vizuală generală sugerează vremea hippy, dar prin machiaj se aminteşte şi de commedia dell arte în cazul personajelor direct descendente din aceasta. Pantalone sau Brighella poartă un machiaj discret desenat ce trimite la măştile calsice. Spectacolul dezvoltă un umor de calitate ferit de vulgaritate, are ritm şi poate încânta orice spectator. Ca viziunea sa regizorală să prindă viaţă cât mai credibil, Mihai Mălaimare a apelat la colaboratori specializaţi în diferite domenii: coregrafie – Ioana Macarie, lupte scenice – Ion Albu, acrobaţie – Ionuţ Corlaci, studii de chitară – Vladimir Pezantes. Toţi aceşti colaboratori au lucrat eficient cu tinerii acto
ri pentru ca rezultatele să fie spectaculoase. Actorii cântă, dansează, fac acrobaţii, fiind răsplătiţi cu aplauze entuziaste pentru virtuozitatea lor. Implicarea spectatorului în reprezentaţie nu se poate ignora în scene interactive, provocatoare. Nu se pot spune decât cuvinte de laudă pentru distribuţia compusă din Andrei Gonczi (Truffaldino), Ana Sivu Daponte (Beatrice), Alina Crăiţa (Smeraldina), Ana Turos (Clarice), Aurel Sandu (Pantalone), Valentin Mihalache (Lombardi), Bogdan Angelescu (Brighella), Răzvan Teodorescu (Silvio), Ionuţ Ghenu (Florindo) şi în alte roluri Laura Dumitraşcu Duică, Andrei Drăgulescu. Reţineţi aceste nume pentru că pot produce în continuare surprize plăcute şi în alte spectacole. Aceşti actori au un farmec deosebit şi mulţi sunt capabili de performanţe prin plastica mişcării. Unii sunt la început de drum în profesie, ca Andrei Gonczi, student în anul doi la “Spiru Haret”, clasa doamnei Sanda Manu. În afara acestui tânăr debutant, am mai reţinut prezenţa delicată, plăcută a Alinei Crăiţa şi pe cea a lui Ionuţ Ghenu, toţi detaşându-se prin spontaneitate şi implicare activă în proiect. Echipa este de calitate, fără hibe, Mihai Mălaimare ştiind să-i coopteze pe actori într-un spectacol ce le-a propus roluri convenabile vârstei şi personalităţii şi i-a antrenat pentru acrobaţie, dans şi interpretare muzicală.
“Slugă la doi stăpâni” este un spectacol cultural pentru că nu anulează sensurile lui Goldoni, chiar dacă este rezultatul unei adaptări, ci le actualizează. Merită să vă deplasaţi până în Militari pentru a cunoaşte Teatrul Masca şi echipa sa valoroasă care nu vă va deziluziona.



Un comentariu: