GALA PREMIILOR UNITER – EDIȚIA XIX

O DISCUTABILĂ SERBARE … ANOSTĂ

Prestigioasa Gală a premiilor UNITER ajunsă la cea de a XIX-a ediție, pierde de la an la an din credibilitatea acordării distincțiilor anuale pentru valoarea slujitorilor Thaliei. Pe deoparte, criza economică a afectat ultimele ediții ce se petrec ca eveniment al vieții teatrale nu într-o sală de spectacol, ci într-un platou al televiziunii publice, partener media tradițional al Galei. Actuala transmisie în direct a evenimentului arăta ca o serbare școlară anostă, iar desfășurătorul anunțării premiilor a obligat din lipsa timpului de emisie, marcante personalități ale teatrului nostru – Mariana Mihuț, Maia Morgenstern, George Mihăiță sau Virginia Mirea – să facă figurație, fără replică, înmânând doar diplome și trofee. Mici momente artistice au revenit lui Nicu Alifantis și nominalizatului drept cel mai bun actor, nepremiat însă(!!), Horațiu Mălăele care a rostit un monolog cu tâlc pentru spectacolul Galei, pornit de la celebrul “A fi sau a nu fi … “. Decorul era modest, ca și întreaga transmisie. Amfitrionul, Ion Caramitru încerca să suplinească hibele transmisiei. O surpriză plăcută a fost înmânarea lui Ion Caramitru de către British Council a Premiului pentru întreaga activitate în sprijinul relațiilor româno-britanice. Corect în numele regulamentului UNITER al cărui președinte activ este de douăzeci de ani, Ion Caramitru nu a primit nici o distincție la vreo Gală, cu toate că a realizat performanțe artistice în numeroase stagiuni.

Partea cea mai discutabilă a Galei rămâne însă, pierderea credibilității nominalizării celor selectați pentru numeroasele premii anuale. Aici lucrurile se complică și nu au legătură cu criza economică. Au o strânsă legătură cu regulamentul Galei, depășit cu trecerea anilor. Mai întâi trebuie făcută o precizare: UNITER este un ONG, exemplar ca activitate pe linie socială și reprezintă o breaslă ce reunește actori, regizori, scenografi și critici de teatru. În cadrul său funcționează și AICT, Asociația Internațională a Criticilor de Teatru. Actorii, regizorii, scenografii nu au o departajare pe secțiuni, criticii însă, au. Bravo lor! Problema este că selecția pentru nominalizările la premiile anuale o face doar cei din AICT, criticii care ar trebui să vizioneze toate spectacolele de pe întreg teritoriul mioritic pentru a alege pe cei merituoși. La selecție nu au nicio contribuție și colegii de breaslă, actori, regizori și scenografi. Nu mai discutăm că multe vizionări le fac criticii desemnați în juriul selecției de AICT… pe DVD, cu spectacole filmate cu mijloacele modeste de care dispun teatrele. Teatrul e un fenomen viu de comunicare, nu are specificul filmului! Este neprofesional să întreprinzi o selecție pe DVD. Pentru acordarea premiilor în cadrul Galei se desemnează apoi, un alt juriu ce reunește, cum este și firesc, reprezentanți ai actorilor, regizorilor, scenografilor și din nou ai criticilor, ai tuturor celor ce fac parte din breasla numită UNITER. Ce au ei acum de premiat? Nominalizările, câte trei întreprinse de criticii selecționeri pentru fiecare premiu! Sistemul Galei cu cele două jurii din care primul aparține doar criticilor se dovedește a fi defectuos. La actuala ediție o parte din criticii selecționeri nici nu au fost prezenți, fiind plecați la o manifestare internațională. Raportul dintre UNITER și AICT pentru sporirea credibilității acestei Gale ce se dorește a fi Oscarul nostru teatral, solicită modificări în folosul întregii bresle.

Peste toate, în afara premiilor anuale revenite în urma discutabilului sistem de jurizare, se mai acordă și premiile Senatului UNITER, alcătuit din actori, regizori, scenografi și critici, cum e și firesc unei uniuni de creație, Premii pentru întreaga activitate. Și acestea sunt numeroase, iar la actuala ediție au reușit să stârnească sincerele aplauze entuziaste ale colegilor reuniți în studioul trei al TVR, premianți precum Tamara Buciuceanu (Premiul de excelență) și Coca Bloos (Premiul pentru întreaga activitate), cărora li s-au alăturat alte nume stimate. Lista premianțiilor celor două tronsoane, Senat și Jurii, este lungă și se găsește publicată.

În afara dificultățiilor selecției, Gala nu acordă atenția cuvenită teatrului independent și tinerilor debutanți. Selecționerii au nominalizat de-a valma pentru Premiul de debut, regizori – Alexandru Mâzgăreanu (“Funcționarii” de la Teatrul Metropolis) și Vlad Christache (“Peer Gynt” de la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila) cu actori – Conrad Mihai Mericoffer (pentru rolul Trofimov din “Livada de vișini” de la Naționalul bucureștean). Într-o reală criză a regiei, cei doi tineri regizori s-au remarcat ca personalități deosebite, dar… niciunul nu a obținut premiul de debut, acesta fiind distribuit actorului. Actuala ediție a mai avut și o ciudată nominalizare pentru Premiul celui mai bun spectacol de teatru tv. Cele trei nominalizări nu erau însă, producții originale de teatru tv cum se realizau cu mulți ani în urmă de televiziunea publică, erau “adaptări” pentru micul ecran ale unor spectacole jucate la teatre din țară și preluate sub o formă îmbunătățită.

Gala Premiilor UNITER rămâne totuși, cel mai important eveniment al vieții teatrale, al profesioniștilor acestei bresle și sperăm că regulamentul său se va reglementa pentru a își recupera prestigiul meritat și a atenua subiectivismul nominalizărilor. Subiectivismul este firesc oricărui creator, ca și criticilor “analiști” de altfel, și duce la formarea de echipe și prietenii, mai zise cu maliție și “găști”, dar până la urmă orice actor, regizor, scenograf sau criric, dacă e profesionist, recunoaște valorile și se pleacă spășit în fața lor. Anul viitor, Gala se va afla la cea de a XX-a ediție și se va confrunta cu situația grea de a nominaliza spectacole dintr-o stagiune bogată în evenimente. Cum vor fi considerate oare, “Îngropați-mă pe după plintă”, “Ivanov” sau “Artă” de la Teatrul “Bulandra”, “Macbeth” de la Teatrul Național “I.L.Caragiale”, “Nevestele vesele din Windsor” de la Teatrul Metropolis, “Caligula” de la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova ori “Furtuna” de la Centrul Cultural UNESCO “Nicolae Bălcescu”, cărora li se vor alătura și alte spectacole-eveniment aflate în pregătire pentru că suntem abia spre mijlocul anului teatral ?! Vom avea mai multe nominalizări sau numai trei?! Se va ține oare seama că pentru a premia cel mai bun spectacol nu trebuie uitat regizorul sau chiar scenograful alături de actori, deoarece numai împreună, colaborând între ei, pot realiza un spectacol memorabil ?! La actuala ediție, în sfârșit, a obținut “Strigăte și șoapte” (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca) premiile pentru cel mai bun spectacol și pentru regia sa, Andrei Șerban, premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, Zsolt Bogdan. Este penibil să nominalizezi doar un singur actor – pe Dragoș Huluba pentru un rol secundar dintr-un spectacol impresionant realizat – “Cântăreața cheală” și “Lecția” de la Teatrul de Comedie -, ignorând regia lui Victor Ioan Frunză și alte interpretări deosebite. Dragoș Huluba nu a obținut premiul, dar la viitoarea Gală se poate prezenta cu “România. Închis pentru inventar” de la Passe Partout DP, un alt spectacol ce ar trebui luat în considerație. Sperăm că viitoarea Gală se va scutura de hibele sesizate la actuala ediție.

P.S. Amintim că BREASLĂ, definesc înțelepții dicționarelor, a fi “o asociație de meseriași din aceiași branșă, creată pentru interese comune”, “o corporație”, “o tagmă”. Eviul mediu a trecut în istorie, dar… “tagma” a rămas și astăzi în diverse bresle. Cei din breasla teatrului trebuie să țină însă cont că “interesele comune” presupun și Marele Public ca partener.