CÂND TALENTUL ÎȘI SPUNE CUVÂNTUL
Poate și din cauza crizei financiare care afectează teatrele, ca și din absența unor regizori capabili de spectacole solid , coerent concepute, actorii, în special actrițele, apelează la recitaluri în așteptarea marilor partituri convenabile personalității lor. Se desfășoară acum, la Bacău, cea de a șaptea ediție a Galei STAR (5 – 10 aprilie), a unui festival dedicat recitalurilor. Trebuie să prețuim ambiția celor care se încumetă la astfel de recitaluri mai numite și on-man show sau one-woman show, mai ales că este foarte greu să descopere monologuri avantajoase personalității lor. A ales unul celebru, Oana Pellea și regizoarea Sanda Manu, “Vocea umană” de Jacques Cocteau la Teatrul Metropolis, oferind un spectacol greu de uitat, comentat pe blog. Pentru alte recitaluri se apelează la dramaturgia mioritică, aflată de multe decenii în criză de inspirație. Nu vom comenta festivalul de la Bacău, ci un recital de excepție propus de Naționalul bucureștean la Sala 99.
Tania Popa, actriță stimată a primei scene a țării, a apelat pentru a realiza un recital, la Lia Bugnar, și ea actriță, dar și dramaturg lansat cu succes în teatrul independent, care cochetează mai nou și cu regia. Colaborarea Taniei Popa cu Lia Bugnar a avut drept rezultat un impresionant recital. Regia îi aparține tot Liei Bugnar care concepe și prin decorul minimalist și prin dirijarea mișcării o atmosferă realistă spectacolului. Se remarcă, de pildă, scena mesei femeii, la amănunt lucrată.
Lia Bugnar a scris un monolog special pentru valorificarea calităților deosebite ale interpretei. Acest text nu îl poate juca oricine, pentru că are o substanță bazată și pe momente muzicale, songuri argument, dificil de interpretat . În stil tragicomic, Lia Bugnar propune interpretei relatarea existenței unei femei ajunsă prostituată în sala cinematografului “Curcubeu”. Aceasta își povestește viața cu dezinvoltură, motivând condiția mizeră în care se află judecată sensibil și privind filmele de la “Curcubeu”. Relatează despre familia sa , despre sora geamănă, Vera, care a murit într-o copcă patinând, etc. Povestea este un materlial dramatic generos pentru actriță, cu excepția finalului prin intervenția “nevăzută” scenic a unui polițist care o trimite pe femeie în lumea celor drepți. Lia Bugnar, din nou demonstrează, știința de a concepe cu subtext replica pentru constructul personajului, îi acordă motivare și chiar o undă poetică în funcție de situațiile evocate. Personajul este ireproșabil construit dramatic și exploatat scenic admirabil de Tania Popa.
Actrița se transpune în personaj, trăiește cu tensiune dramatică fiecare evocare și taie adeseori respirația publicului. Fiecare scenă este dublată de cântece – argument emoțional, interpretate în limba rusă de Tania Popa. Chiar dacă nu înțelegi limba rusă, actrița realizează performanța ca prin expresie să transmită sensul dramatic al situațiilor relatate muzical și care corespund celor evocate de povestitoare. Este susținută minunat de tânărul pianist Marian Hâncu. Tania Popa uimește prin trecerile de la cântec, dans, la replică, îmbinând strălucit aceste zone pentru a defini destinul nefericitei femei. Rar se poate întâlni o astfel de interpretare pornită sincer din suflet într-un spațiu neconvențional restrâns, ce obligă actrița să fie în imediata apropiere a spectatorului. În debutul spectacolului, când iese din “locuința” sa dintre ziare, femeia întreabă: “Aveți un leu?”, anunțând situația jalnică în care se află personajul. În final, îți vine să îi dai … tot ce ai în portofel, dar relația se schimbă și spectatorii îi răsplătesc interpretarea cu aplauze îndelungate.
Tania Popa realizează poate cel mai emoționant rol din bogata sa biografie artistică din teatru și film. Avertizează că este în așteptarea unor mari partituri care le merită pe deplin. “Fata din Curcubeu”, recital cu emoție și sens major, trebuie vizionat pentru Tania Popa și forța sa creatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu