vineri, 11 mai 2012

“ ORO DE OTELO “ – ODIN TEATRET din HOLSTEBRO (DANEMARCA )


UN EXERCIȚIU DE  … DANS TRIBAL

         Marca acestui spectacol era atractivă  prin realizatorul său, Eugenio Barbara, un teoretician cu multe studii publicate, care a fost trei ani alături de celebrul Grotowski, creator al unui curent teatral mult discutat și mai puțin acceptat în prezent. Spectacolul era o producție ISTA (Internațional School of Theatre Anthropology), fondat de Eugenio Barbara cel preocupat de Teatrul Antropologic.
         Timp de o oră, spectacolul a încercat a demonstra un exercițiu de apropiere prin dans tribal cu sens antropologic, de destinul lui Othello, celebrul personaj shakespearian. Rolul era interpretat de un actor vârstnic de culoare, Augusto Omolu. Ne lipsesc diacriticile speciale și pentru acest “Oro” care ar indica o ceremonie de codificare a dansurilor Orixa cu originea în dansurile dedicate zeilor religiei Candomble. Eroul trecea prin mai multe momente acompaniat pentru mișcare de muzica a trei percuționișt Candomble în ritmuri tradiționale, dar și de fragmente sporadice din opera “Othello” de Verdi. Se încerca, a se  sugera destinul eroului  prin o posibilă origine sa. Se rezuma mai întâi, finalul tragic al iubirii dintre  Othello și Desdemona printr-o pantomimă, apelând la o batistă roșie, ca apoi eroul să își motiveze disperările printr-un dans în cerc, repetat ca expresie a mișcării, inspirat de ceremonii tribale.
         Spectacolul era doar un experiment forțat ca sensuri majore într-o lume străină receptorului necunoscător al manifestărilor tribale, pornit din apropierea față de o posibilă origine a personajul lui Shakespeare, dar nu și din consistența scrierii. Părea inspirat acest exercițiu de dans-teatru din teoria expusă de Grotowski în volumul său “Spre un teatru sărac” din 1968. Au trecut totuși, mulți ani de la  teoria polonezului asupra spectacolului bazat, în principal, pe registrul expresiei corporale a actorului, iar imaginea teatrului actual doar o comentează acum prin teoreticieni, și rar o apropie ca rezultat captivant, credibil, de intenții teatrale novatoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu