marți, 26 noiembrie 2013

TEATRUL TV – TELEVIZIUNEA PUBLICĂ ( TVR 2 )

UN PROIECT CULTURAL AȘTEPTAT, HAOTIC APLICAT

PRECIZĂRI NECESARE
         Vreme de cinci decenii, teatrul tv. a produs spectacole memorabile rămase în arhiva sa și reprogramate din când în când și  în prezent , fie pe TVR 1 ,TVR 2 sau decedatul canal Tv Cultural. Teatrul tv a fost o realizare incontestabilă a televiziunii publice în timpul când era supusă cenzurii comuniste. După ’89, producțiile teatrului tv au apărut sporadic în grilă. În sfârșit, în ocombrie 2013 postul public căruia îi plătim lunar și o taxă pe factura la energie electrică, lansează proiectul teatrului tv, ce până acum, se dovedește a fi haotic conceput prin oferta prezentată.
           Teatrul tv este un demers special, aflat între teatrul pe scenă și film, datorat și capacităților tehnice ale televiziunii aplicate convenției teatrale obișnuite. Surprinderea în imagini a unui spectacol beneficiază de operatori specializați pentru acest gen de “emisiune” teatrală, de profesioniști ai montajului în selectarea planurilor de joc – generale și prim planuri, modalități esențiale pentru reușita unui spectacol de teatru tv. Locul acțiunii, decorul, costumele, machiajul sunt de asemenea puncte importante pentru transmiterea convingătoare pe micul ecran a unui spectacol de teatru. Conceptul regizoral și actorii rămân firește, cele mai importante elemente ale acestui demers, necesar a fi speculat însă, de profesioniștii tehnicii televiziunii. Peste toate, un proiect de teatru tv trebuie să dezvolte un repertoriu special. Cui se adresează teatrul tv? Marelui public, și în principal spectatorilor care stau comod acasă , nu merg la teatru, vizionează telenovele sau alte emisiuni, celor cu un nivel cultural mediu. Acestui public reprezentațiile teatrului tv trebuie să îi ofere un repertoriu informativ cultural, să nu mai spunem și educativ.
            Dacă astăzi postul public nu mai este supus cenzurii “epocii de aur”, se simte totuși în repertoriul actualului proiect, prezența … cenzurii financiare, dar și o mentalitate vechie alăturată unor interese particulare. Postul public se vaită de lipsa fondurilor, dar … realizează o sumedenie de emisiuni de așa zis divertisment, penibile, cu “vedete” de carton, în care firește, investește fonduri, rezultatul fiind o audiență minoră. Pentru repertoriu, teatrul tv apeleză la preluări din teatrele instituționalizate, la nimereală. Sunt necesare și aceste preluări efectuate însă, în urma unei selecții riguroase din cele cu adevărat valoroase, ce pot deveni documente de arhivă pentru istoria teatrului nostru. Se știe că teatrul este o artă efemeră, spectacolele mor când nu mai sunt prezentate publicului, teatrul tv poate salva pe cele remarcabile. Dacă are cine să urmărească selectarea valorilor?! Și din nou, subliniem că și preluarea unui spectacol în repertoriul teatrului tv are nevoie de o echipă tehnică de specialiși.

DEBUT NECONVINGĂTOR
         Selecția titlurilor pentru un repertoriu cu pretenții culturale a fost lipsită de consistență. Acest proiect generos ca intenții s-a lansat prin difuzarea unor spectacole preluate din teatre: “Regina mamă” (Teatrul Național “I.L.Caragiale”), “Chinezii” (Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova), “Furtuna” (Centrul Cultural UNESCO “Nicolae Bălcescu”), “Actorul” (Teatrul Masca), comentate la data premierii. Printre ele s-a strecurat, în sfârșit, și o producție proprie a postului public, “Hedda Gabler”. Să alături pe Shakespeare (“Furtuna”) și pe Ibsen  (“Hedda Gabler”) lui Michael Frayn (“Chinezii”), Manlio Santaneli (“Regina mamă”), să uiți de Caragiale, denotă însă, nepricepere repertorială.
Debutul proiectului cu “Regina mamă” în două episoade, ar fi avut poate drept motivare respectul față de o mare doamnă a teatrului nostru, Olga Tudorache , căruia îi era dedicat spectacolul naționalului bucureștean. Piesa nu servea totuși, linia culturală a unui astfel de proiect. Nici “Actorul” pe un scenariu și în regia lui Mihai Mălaimare, personalitate de valoare a teatrului specializat în  pantomimă, nu se integra pretențiilor teatrului tv. Ambele reprezentații se puteau difuza, după ce teatrul tv își cucerea și cultiva publicul pentru un  target cât mai numeros. “Chinezii” este o comedie apropiată de teatrul bulevardier! “Furtuna” e un apreciat experiment , excelent conceput de regizorul Victor Ioan Frunză, dar experimentul își află cu greu un loc pentru atragerea telespectatorilor străini de tendințele novatoare ale mișcării teatrale. Toate aceste preluari din teatrul curent erau prezentate pe micul ecran stângaci, ca pe o scenă oarecare, filmarea și montajul fiind jenante. Prin aceste preluări se arătă că acest proiect nu beneficiază de un management cultural cum se cuvine a activa la postul public de televiziune.
         Discutabilă rămâne și prefațarea fiecărui spectacol difuzat, de către meșterul Radu Beligan. Întâlnirile cu domnia sa sunt prețioase, dar la fiecare reprezentație dânsul citește eseuri personale despre artă ce nu au nicio legătură cu spectacolul care urmează a  fi difuzat. Radu Beligan prezintă o lecție culturală generală, dar  neatractivă pentru telespectatorul din … Ciorogârla care se uită la postul piblic. Nu îl provoacă să urmărească spectacolul programat.

“HEDDA GABLER”
        
Ilinca Goia (Hedda Gabler)
În sfârșit, postul public a produs un spectacol de teatru tv!!! Sub aspectul tehnic al filmării și montajului, “Hedda Gabler” în regia lui Dominic Dembinski este exemplar condus pentru convenția teatrală necesară acestui gen special de teatru. Alegerea repertorială servește un astfel de proiect cultural de anvergură, distribuția reunește nume prețuite ale scenei. Spectacolul alege calea unei  adaptări  după Ibsen, dar discutabil rămâne conceptul regizoral, dornic de originalitate în tratarea piesei lui Ibsen.
         Scrisă cu mai mult de o sută de ani în urmă, “Hedda Gabler” consolida linia teatrului psihologic. Confruntarea dramatică dintre mediocritate și valoare, dintre ambiții, orgolii și realitate, se înfăptuiește prin personaje în profunzime definite psihologic. Regizorul Dominic Dembinski conduce textul și ilustrarea sa spre contemporaneitate. Forțează motivarea ambiguu în special pentru  reflectarea ambițiilor, dorințelor Heddei ca urmașă a unui general …  nazist. Ibsen trata această influență asupra Heddei a tatălui militar pentru argumentarea psihologică a eroinei în autoritatea sa, fără a îi atribui generalului apartenența la o ideologie anume. Nu mai discutăm că nazismul nici nu exista la data scrierii piesei. În spectacol influența generalului decedat este aplicată exagerat.


Tabloul său plasat în fundal domină atmosfera reprezentației,ca și intervențiile cu imagini filmate în care generalul (Valentin Popescu) se află în preajma unei case distruse. Se accentuează ideea originii naziste a tatălui . Intervin o serie de filmări bine venite pentru teatrul de televiziune, ca și cele referitoare la familia lui Tesman, soțul Heddei, numai că acelea cu generalul nu își găsesc substanță în scriere. Se insistă în imagini pe pistoalele Heddei, moștenite de la tată, dar personajul nu se va sinucide, în final, pentru că acesta ar fi fost general nazist.

Imagine generală a decorului
Haosul casei ce trebuie renovată în care se mută Hedda alături de Tesman este compus exagerat prin decor,  sprijinit și prin costumele eroinei , ca și prin schimbările inutile de peruci pentru sublinierea ambiguității atitudinilor sale. Imaginea scenografiei vrea a servi ideea originală a regizorului că Hedda este victima influenței tatălui general nazist care a devastat în război lumea.
         Regizorul lucrează atent cu actorii pentru ca jocul lor să fie filmic, cu măsură a expresiei. Ilinca Goia compune admirabil personajul Hedda Gabler, peste efectele regizorale inutile, se transpune în femeia nevrotică, ambițioasă, care trăiește interior drama profundă a eșecurilor personale din viață, din iubire. Este ironică, are forță, dar dublează stările prin sugerarea nefericirilor intime.

Ilinca Goia (Hedda Gabler) și Adrian Titieni (Tesman)
Excelent interpretează Adrian Titieni  pe Tesman, soțul cu pretenții intelectuale modeste, dar dornic de parvenire. Actorul susține la nuanță relațiile cu fiecare partener. Demeter Antal în asesorul Brack, șantajist, de asemenea este remarcabil prin descifrarea cu minuție a relațiilor cu Hedda și cei din preajmă. O surpriză plăcută este apariția actriței de comedie, Rodica Popescu Bitănescu în mătușa lui Tesman, o femeie naivă, marcată dramatic de problemele familiei. Încadrează în explozii exagerate nemulțumirile lui Lovborg, intelectualul îndrăgostit de Hedda al cărui destin eșuează, Claudiu Bleonț. În primele scene surprinde atent stările personajului, ca apoi să îl dezvolte simplist. Completează corect distribuția Ana Ioana Macaria (doamna Elvsted) și Ruxandra Sireteanu (Berte).
         Spectacolul lui Dominic Dembinski prezentat în două episoade, deține calitățile conceperii unui reprezentații de teatru tv. Regizorul  folosește abil posibilitățiile tehnicii necesare unui astfel de gen prin filmări și montaj. Adaptarea însă a scrierii lui Ibsen prin suprasolicitarea ilogică a prezenței generalului devenit un nazist, sfărâmă o parte din substratul psihologic al piesei. “Hedda Gabler” poate fi considerat un spectacol experiment, ce pentru telespectatorul de astăzi, preocupat de problemele curente existențiale, provoacă greu emoție prin încărcarea artificială a sensurilor sale majore.

         După “Hedda Gabler” teatrul tv a mai prezentat în această săptămână,  … un filmuleț cu pretenții al Casei de Producții tv, “Efectul Genovese”, scenariu și regia aparținând lui Jon Gustin. Motivul ajungerii sale în proiectul teatru tv ar fi fost că scenariul pornea de la o piesă a Alinei Nerega, având drept temă principală un posibil conflict într-o familie dintre fată și părinți; tânăra află că tatăl prețuit a fost turnător la securitate. Această temă gravă prin conflict,  replică și imagine, prin monologul coșmar al fetei, era confuz redată de către scenaristul și regizorul, Jon Gustin. Absența motivațiilor conflictului domina filmulețul. De pildă, se comunică spre final, că fata descoperă din dosarul de turnător al tatălui, că mama leșina în momentul … orgasmului. Astfel regizorul motivează scena erotică din debutul filmulețului cu leșinul fetei , pe imaginea sa dezbrăcată fiind anunțată distribuția ! Fata ar fi moștenit mama în comportament, care a avut în tinerețe și un accident pe linia de metrou; la final, fata revoltată de descoperirea că tatăl a fost informator, se va sinucide pe linia de metrou ! Îndrumarea actorilor de către regizor, îi dezavantaja pe aceștia în definirea personajelor.

         Teatrul tv este un proiect lansat de două luni de zile, dar aplicarea sa până acum, denotă practicarea unui repertoriu ales la nimereală. Păcat! Desigur, se află la început de drum, numai că deocandată, drumul se dovedește … a nu fi asfaltat !

         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu