SCĂLĂMBĂIALĂ CU PRETENȚII DE EXPERIMENT TEATRAL
După un scurt concediu, cu
entuziasm m-am dus la teatru, dar… deziluzia a fost foarte mare, mai ales că
era vorba de tineri creatori. Teatrul Național “I.L.Caragiale” prin Centrul de
Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” a lansat programul 9G (Noua
Generație), o inițiativă excelentă de a sprijini tinerii ce vor asigura
evoluția teatrulul de mâine. Sala Mică
va fi pusă la dispoziția numeroșilor tineri artiști independenți care se
chinuie să își găsească un spațiu de joc pentru afirmare și impunere în viața
teatrală. Naționalul anunța că aplică o serie de reguli pentru acceptarea
proiectelor și chiar o selecție. Până aici, toate bune și promițătoare, dar
lansarea programului 9G a demonstrat că selecția s-a făcut superficial în
dezavantajul talentelor tinere care încearcă remarcarea prin teatrul
independent.
Tinerei regizoare Catinca Drăgănescu îi
este acceptat pentru lansarea programului 9G, proiectul
“DISTOPIE.shakespeare.REMIX”. Titlul sofisticat cu intenția de a atrage
curiozitatea publicului poate a fost unul din motivele găzduirii spectacolului
pe prima scenă a țării! Prin “distopie” se pare că dânsa ar vrea să se exprime
teatral despre o societate “distopică”, anormală ca un organ al corpului
omenesc, cu o formă de guvernare autoritară, totalitară. Mai alege drept
pretext pe Shakespeare, ce pare a fi un nume oarecare pentru dânsa și vrea să
îi aplice regizoral un “remix” ca în cazul unor cântece. Vreme de două ceasuri
(!!!) terfelește replici din piesele lui Shakespeare într-o ilustrare teatrală
jalnică, lipsită de orice sens, de coerență și de elementară logică. Pornește
experimentul de la “Regele Lear” din care se face că alege personajele Regan
(Simona Cuciurianu), Cordelia (Cristina Drăghici), Bufonul (Crina Ene), Goneril
(Oana Popescu), Cornwall (Vladimir Purdel) și Albany (Vlad Udrescu), conform
citării distribuției de către dânsa. Dezvoltă un scenariu personal al luptei
pentru putere și guvernare între Cornwall și Albany, foștii duci ai bătrânului Will,
în formula apropiată penibil de manifestările politichiei actuale, a
pofticioșilor ce vor să guverneze. Lupta dintre cei doi ar avea și niște
“runde” ca la box, indicate la microfonul ce îi distorționează replicile de o
fată îmbrăcată în roșu, dar pe parcursul celor două ore se uită și de runde și
de fata presupusă a fi Cordelia. Regizoarea ar vrea să îl contemporaneizeze pe
Shakespeare și împănează scenariul cu replici inspirate din realitatea curentă
despre taxe, binele cetățeanului, campionatul mondial de fotbal, amenințări
între rivali cu posesia unor “materiale video”, etc și … rugăciunea copilăriei
“Înger, îngerașul meu, …”. E drept, din scenariul său lipsesc înjurăturile! Dar
nu lipsesc din “viziunea regizorală” proiecțiile pe două laturi ale spațiului
de joc, cu imagini absurde de desene, de fragmente din jocuri online, chiar cu
chipul unei interprete, amestecate insistent în ghiveciul de replici.
Totul se petrece cu spectatorii așezați
de o parte și alta a spațiului de joc, marcat printr-un decor alb, alcătuit din
mese și “fotolii” ce sunt manevrate mereu cu efort de actori pentru a indica
posibile spații ale acțiunii. Decorul lipsit de funcționalizate, aparține
Ioanei Drăgănescu și Soroanei Țopa. Costumele (Ludmila Corlățeanu și Atelier
ATU), la fel de neinspirate ca și decorul, ar vre să fie actuale și elegante,
ca ținute ale celor sus-puși; un fost duce poartă o blană răpănită pe bustul
gol, celălalt în chiloței, o mantie, doamnele beneficiază de rochii de parcă ar
fi la pretinse recepții sau una dintre
ele de o salopetă bizară. Bufonul e în costum sportiv, dar pe tocuri și cu un
nas roșu de claun, nu lipsesc nici cizmele, totul fiind dirijat prin croi și
accesorii fără rost.
Balamucul imaginii teatrale generale se
amplifică prin folosirea sărmanilor actori, citați mai sus. Aceștia țipă, urlă
mereu sau bolmojesc replica dovedind că nu o gândesc și nu au perceput un
posibil profil al personajelor, uneori folosesc și microfoanele, că sunt la
modă, cu efecte de distorsionarea vocii, ridicole. “Viziunea regizorală” uită
total de rostul actorilor și că interpretarea lor se derulează într-o sală
mică, un spațiu neconvențional. Stridența sonoră este sporită de regie și prin
apelarea la efecte sonore venite din partea posibilei mulțimi ce asistă la
disputa dintre cei doi foști duci. Evident că actorii nu știu ce joacă. Tema
dorinței de putere pe care se pare că a vrut să o ilustreze regizoarea este
tratată scenic prin scălămbăieli, ce și în anul întâi de studiu sunt
sancționate de dascăli în exercițiile de improvizație. Bieții actori se supun
unei “viziuni regizorale” ce abundă în “împrumuturi” din experimente teatrale
diverse, realizate însă, de regizori coerenți și inspirați în motivarea
teatrală. Majoritatea tinerilor actori din distribuție, au exersat profesia
după absolvirea studiilor, atât în teatrul independent și chiar în cel
instituționalizat, dar în roluri modeste.
Cu mare ambiție regizoarea Catinca
Drăgănescu încearcă să se impună în teatrul independent prin scenarii proprii
cu tematică socială. Intențiile sale pornesc și de la spectacolul de absolvire
din 2012, “Chip de foc” o adaptare după Marius von Mayenburg, premiat la Gala
absolvenților prin care a vrut să inaugureze Teatrul Apropo, independent
(spectacol comentat pe acest blog). Din păcate, de atunci până astăzi nu a
progresat prin nimic, ba din contră, a regresat în intențiile de a concepe un
stil original de expresie teatrală.
“DISTOPIE.shakespeare.REMIX” nu poate
fi considerat un experiment teatral, ci o bâlbâială teatrală, o batjocoră
culturală ce apelează la “shakespeare” și din păcate, implică și dezavantajează
și tinerii actori. Spectacolul afectează debutul programului 9G inițiat generos
de Naționalul bucureștean. E drept pentru a valida calitatea reprezentației,
programul include și un sondaj de opinie prin formulare înmânate la intrarea în
sală, fiecărui spectator timp de o săptămână, cât se prezintă spectacolul
gratuit publicului. În funcție de rezultatul final al sondajului, spectacolul
poate fi sau nu, înscris în repertoriul permanent al teatrului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu