“ DE VÂNZARE/FOR SALE “ – TEATRUL ODEON (Sala Studio)

RADIOGRAFIE SOCIALĂ DE EXCEPȚIE

         Din nou, tânăra creatoare Gianina Cărbunariu uimește printr-un eveniment teatral dedicat fenomenelor sociale, strict actuale, cu o compoziție scenică de excepție. În urma unei documentări minuțioase, ca de obicieni de altfel, Gianina Cărbunariu concepe un scenariu – radiografie socială referitoare la situația agriculturii noastre, a pământului agricol și a propietarilor săi. Nici prin scenariu, nici prin reprezentarea sa scenică execpțională, autoarea proiectului nu dă verdicte asupra fenomenului grav pentru care a optat tematic, ci doar “fotografiază” fapte și atitudini, le prezintă scenic și provoacă spectatorul să le judece. Pe muchia de cuțit a echilibrului, Gianina Cărbunariu subliniază intențiile sale în foița program de sală, și adresează cititorului întrebări cheie privind segmentul social ales drept temă a spectacolului: “Cum arată țăranul român în 2014? De ce în marea majoritate țăranii aleg să își vândă sau să își arendeze pământul? De ce este profitabilă agricultura pentru marii propietari de pământuri români și străini, în timp ce micii fermieri se zbat să supraviețuiască? ( … )”. Nu sunt ocolite nici pământurile din Pungești și Roșia Montană. Acestui “de ce” răspunsuri ar trebui să dea spectatorii ce vizionează spectacolul, sunt din mediul urban, și sunt poate ierarhic, chiar și pe treptele din vârful societății. Nu vă îndepărtați de acest spectacol, ce nu este nici comedie superficială, nici o dramă banală, este o reprezentație de “teatru document” și fiecare dintre noi și-a pus întrebarea “Cine ne hrănește, cu ce ne hrănește și cu ce preț?”. Nu veți urmări “conflictele clasice” arhicunoscute, ci provocarea la un conflict necesar cu tine însuți. Peste întrebările adresate de realizatoare, unii spectatori poate își vor pune la sfârșitul reprezentației și întrebarea: “Ce facem noi, încotro ne îndreptăm în această lume?”.

         Spectacolul Gianinei Cărbunariu este captivant ca ofertă teatrală, amintind de fapte reale. Fiecare din cei 80 de spectatori, devine partener direct al interpreților. Senzațional se pliază pe viziunea regizorală actorii: Alina Berzunțeanu, Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Gabriel Pintilei, Alexandru Potocean, Gabriel Răuț și Mihai Smarandache. Fiecărui interpret îi revin diverse tipologii, transformările se vor face rapid la vedere și actorii “vor intra în pielea personajului” și îi vor defini credibil profilul. Acești actori reușesc să întreprindă performanțe prin modul în care expresiv compun chipuri din viața reală, ferindu-se de posibile exagerări. Gianina Cărbunariu a lucrat atent cu acești actori minunați ai Teatrului Odeon care s-au implicat în susținerea proiectului cu credința interioară de a ilustra concretul dramatic al unei triste realități. În spectacolele obișnuite rar se poate întâlni o astfel de distribuție performantă în fața unui scenariu și a unei viziuni regizorale, ieșite din nota obișnuită.

         Regizoarea Gianina Cărbunariu a lucrat spectacolul cu sprijin major nu numai din partea actorilor, ci și a scenogragiei completate continuu prin imagini video, datorate lui Andu Dumitrescu. Nimic nu este gratuit în acest spectacol. Fiecare moment își găsește susținere prin imaginile video proiectate pe cele două laterale paralele ale sălii în centrul căreia se află actorii în imediata apropiere a spectatorilor ce devin partenerii interpreților. “Original” este o considerație banală pentru acest concept regizoral surpriză. Totul în sală este viață, concretizată cu un bogat substrat și prin imaginile proiecțiilor.

         Secvențele selectate din realitate, cunoscute poate și din presă, sunt alese special tematic, și nu exclud atenționarea asupra mentalității diferite a oamenilor, raportarea la morala muncii, dar și a furtului, la educație și chiar la legislația acestei țări, prin personaje și replică, prin sprijin video, prin montaj și prin mișcarea scenică (Florin Feroiu), prin muzică (Bobo Burlăcianu). Nu vom argumenta prin exemple de secvențe admirația pentru acest spectacol în care orice scenă, orice moment, te surprinde și te provoacă. Trebuie să vizionați acest spectacol unicat despre noi cei de astăzi!

         Este obligatorie precizarea că “spectacolul este produs în cadrul proiectului HUNGER FOR TRADE organizat de Deutsches SchauSpiellHaus din Hamburg (Germania), în parteneriat cu teatre din Belgia (Koninklijke Vlaamse Schouwburg), Marea Britanie (Royal Exchange Theatre), Africa de Sud (The South African State Theatre), Brazilia (Cia do Tijolo), India (Indian Ensemble), Burkina Faso (Theatr’Evasion) și Elveția (Konzert Theater Bem). Hunger for Trade este un proiect finanțat prin programul Cultura al Uniunii Europene.” Se aduc astfel împreună prin acest proiect, artiști, documentariști și teatre din nouă țări.

         Când mai toată lumea din teatru este afectată de lipsa fondurilor, iată că tânăra Gianina Cărbunariu vine cu un proiect european ce alătură celor opt țări și Teatrul Odeon. Deci, se poate cu efort, ieși din cercul “cenzurii financiare” aplicat culturii. E drept, GIANINA CĂRBUNARIU este o personalitate activă, unicat în zona creației teatrale. Este un CREATOR de valoare, regizor și dramaturg, dar și un CETĂȚEAN responsabil implicat în concretul realității prin “teatru document”, oglindă ce provoacă spectatorii ca judecători ai prezentului.

         “Atenție la cabluri!” li se spune cu tâlc mereu spectatorilor, la final, când părăsesc sala. “Cabluri” avem însă, peste tot în societatea actuală. “Atenție la ele!” avertizează de fapt, acest spectacol de excepție “De vânzare/For Sale”, ieșit din convenția teatrală obișnuită.

“ LEONCE ȘI LENA " - TEATRUL “ MARIA FILOTTI “ din BRĂILA

FINĂ IRONIE SUB “ MASCA “ FANTASTICULUI

         Dramaturgul german din secolul XIX, Georg Buchner, apropiat romantismului, atrage și astăzi regizorii prin piesele sale. “Leonce și Lena” este aparent o poveste simplă ce pare un basm, despre doi tineri, Leonce de Popo, fiu de rege și Lena de Pipi, încărcată însă, de cugetări filosofice, poezie, dar și ironie cu ecou pentru zilele noastre.

         Tânărul regizor Vlad Christache în compania scenografului Vladimir Turturică și a unor actori deosebiți, reușește un spectacol fermecător, cu fină ironie la adresa prezentului, folosind inspirat imaginea fantasticului solicitată de poveste. Nu este un spectacol cu costume fastuoase ca la curtea regilor din basme, are însă, un decor ce devine personaj surpriză, admirabil compus de scenograf. Costumele sunt moderne , în sprijinul satirei îndreptate spre tipologia personajelor. Vladimir Turturică este scenograful ce tratează decorul ca personaj activ în spectacol, cu intervenții prin amănunte semnificative de sprijin substanțial al conceptului regizoral.

Ionuț Vișan (Leonce)

Pentru că acțiunea se învârte în jurul moștenitorului tronului Leonce de Popo care nu acceptă căsătoria dictată de tată cu Lena, necunoscută lui, scena este dominată de un maldăr de flori roșii ce are în mijloc un sugestiv tron; florile cad discret dintr-un copac lateral ce pare că se usucă. În unele scene, copacul se va ridica cu tronul atârnat de crengi, iar pe scenă pot apărea diverse obiecte spre a puncta satiric acțiunea.

Imagine de ansamblu

Scenograful și regizorul propun a te afla în contact cu o lume fantastică în care orice se poate întâmpla, unde apar polițiștii regelui pe motocicletă, consilierii săi în frac ce aduc un imens telefon ca fiul să comunice cu tatăl, Valerio, un om liber aduce un butoi și poartă la brâu cana utilă desfătării din licoarea butoiului, Valerio se așează și alături de spectatori, regele nervos vine în chiloți cu o pușcă în mâini, guvernanta Lenei e gravidă, etc, toate scenele surprind și sporesc umorul prin imagini. Excelent este decorul lui Vladimir Turturică, inspirat folosit de regizorul Vlad Christache.

Constantin Cojocaru (Valerio) și
 Ionuț Vișan (Leonce)

         Umorul, ironia provocate prin manipularea decorului sprijină și interpretarea actorilor. Ionuț Vișan descifrează cu pricepere personajul Leonce, tânărul revoltat pe stilul dictatorial al tatălui rege,  ce fuge de la curte să scape de decizia de a se însura. Tânărul actor speculează și naivitatea lui Leonce, ca și pofta lui de cunoaștere a vieții. Remarcabil susține Ionuț Vișan și relațiile lui Leonce cu cei din jur, în special cu Valerio. Un actor cu mare experiență, talent de frunte al teatrului nostru, Constantin Cojocaru transformă , conform și viziunii regizorale, pe Valerio într-un adevărat vârf de lance care în fiecare scenă, sporește satiric miezul situațiilor. O impresie puternică lasă prin interpretarea sa, pofta de viață pe care o are omul liber Valerio, “filosofia” sa despre existență, dar în final, și ideea de a folosi prietenia pentru a parveni. Admirabil comentează situațiile actorul. Constantin Cojocaru deține harul de a evidenția întodeauna și subtextul replicii. Puțin știu că acest actor este “pensionar”, dar "statutul"  nu îl deranjează ca pe alții, și interpretează ireproșabil diverse roluri, fie în teatrele instituționalizate, fie în cele independente.

Ramona Gîngă (Guvernanta)
 și Corina Georgiana Borș (Lena)

În Lena, fata ce fuge și ea de obligația căsătoriei cu Leonce, este încântătoare Corina Georgiana Borș. Actrița are grația adolescentei Lena, trăiește uimirea întâmplării ce îi aduce sentimentul naiv al dragostei provocate de întâlnirea cu Leonce, prin interpretarea sa se susține și nota poetică a textului. Un rege îngâmfat și ridicol, compune convingător, Valentin Terente. Atipică este guvernanta, subtil caricatural prezentată de Ramona Gîngă. Rosetta, un personaj cu tâlc în acțiune, fiind prima dragoste a lui Leonce, e tratat ireproșabil de Narcisa Novac. Distribuția se completează prin personajele de plan secund de la curtea regelui, pioni ai satirei, ce revin actorilor Marcel Turcoianu, Adrian Ștefan, Dan Moldoveanu, Costică, Burlacu, Ionel Spălatu, Mihai Ardeleanu, ei alcătuiesc o echipă devotată propunerii regizorale.

         În acest spectacol atrage și muzica live susținută de Cornel Cristei cu rost de contrapunct abil plasat și compus din motive muzicale bine alese.

         “Leonce și Lena” este o reușită a Teatrului “Maria Filotti” din Brăila. Regizorul Vlad Cristache propune o actualizare cu finețe a ironiei existente în piesă cu referire la puterea dictatorială, la naivitatea tinereții, într-un cadru fantastic, “viu”, sugestiv conceput de colegul său de generație, Vladimir Turturică. Iată că tinerii se pot impune și în teatrele instituționalizate, nu numai în cele independente, dacă … șansa se ivește.

“ FACTORUL UMAN “ – TEATRUL DE COMEDIE (Sala NOUĂ)

ÎNTÂLNIRE CU O ACTRIȚĂ DE VALOARE

         Teatrul de Comedie oferă Sala Nouă, proiectelor inițiate independent de tineri regizori care sperăm că îi va invita în timp și pentru spectacole la sala “Radu Beligan”. Din păcate, proiectele nu se integrează profilului acestui teatru al cărui repertoriu ar trebui să servească în mod constant comedia.

         Tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu, mereu activ, propune o piesă premiată în 2005 a dramaturgului, actorului și regizorului belgian Thierry Janssen – “Factorul uman”, tradusă cu pricepere de Nicolae Prelipceanu. Piesa ar fi o tragicomedie, bogată în sensuri actuale. Trei personaje – o mamă, fiul acesteia Ludovic și iubita sa Cendre – suferă grav de singurătate, de înstrăinarea dictată și de societatea violentă în care trăiesc, violență speculată de mass media. Fiind dezvoltată pe mai multe planuri de joc, acțiunea este aparent complicată și dificil de ilustrat scenografic dezvoltarea sa. Scenograful Mihai Păcurar alege o soluție simplistă de decor ce nu servește convenabil decupajul acestei piese ce este ca un scenariu de film. Ca într-o carcasă specifică stațiilor transportului în comun, unde se află și chioșcul de ziare al mamei și fiului, sunt manevrate mereu un mic dulap, o masă în alb, cu trimitere spre locul de acțiune. Costumele sunt banale, fără sprijin sugestiv pentru profilul personajelor. Pentru susținerea conceptului său, regizorul apelează la muzica inspirat creată de Alexandru Suciu, ce punctează trecerea timpului și tensiunea conflictului. Nu lipsesc din reprezentație nici efectele video discret plasate de Adrian Tudose. Viziunea regizorală alunecă însă, pe o cale suprarealistă în prezentarea scrierii. Motivarea ar fi că mama și fiul vor să se rupă de lume și se refugiază fiecare într-un univers fantastic; mama ar vrea să trăiască în lumea “Vrăjitorului din Oz”, fiul își construiește un OZN în curtea casei și se dorește extraterestru. Aceste elemente ale refugiului celor doi din realitate sunt însă, tratate regizoral incoerent, în special în prima parte a reprezentației, ce induce spre o acțiune SF. Piesa oferă situații și replici esențiale pentru definirea nebuniei și frământărilor lumii în care trăiesc personajele și le induce refugii absurde, dar regia nu le urmărește consistența. Alexandru Mâzgăreanu este șovăielnic în prezentarea și a situației conflictuale iscate de apariția iubirii în viața lui Ludovic prin întâlnirea cu Cendre, posibilă ieșire din claustrarea sa. Regizorul a vrut să dea o imagine originală textului și a suprasolicitat particularitățile aparent bolnăvicioase ale refugiului celor doi care caută o altă lume, fiind victime ale realității, suprficial expuse scenic de viziunea sa. Conceptul regizoral s-a vrut a fi mai presus de contextul social concret în care se petrece acțiunea finalizată cu o crimă și a anulat scenic substratul tematic.

Ana Ciontea (Mama) și Dan Rădulescu (Ludovic)

         Spectacolul trăiește însă, și convinge ca țintă, prin interpretarea excepțională a mamei de către Ana Ciontea. Actrița redă strălucit portretul mamei ce își maschează autoritatea posesivă față de fiul matur, cu drăgălășenii ca față de un copil, pare o femeie fascinată de Dorothy din “Vrăjitorul din Oz” cel salvator, dar concret dominantă în relație când descoperă că Ludovic s-a îndrăgostit de Cendre. Ana Ciontea creează un personaj specific realității noastre și fără a fi exagerați, interpretarea sa se apropie de cea a Luminiței Gheorghiu din filmul “Poziția copilului”. Actrița trece peste stângăciile regiei și dă înțeles major intențiilor piesei prin forța dramatică din care nu lipsesc accente comice în descifrarea subtilă a personajului. În Ludvic, fiul aflat la răscruce de drum existențial, Dan Rădulescu, tânăr actor obișnuit și apreciat în genul comic, surprindre prin conceperea substanțială a unui personaj dramatic. Caută refugiu în fantasme și îl descoperă în realitate prin dragoste. Actorul trăiește sincer căutările lui Ludovic. Conceptul regizoral îi frânează însă, diferențierea relațiilor dintre Ludovic cu mama sa și cea cu Cendre. Dragostea nu îi schimbă expresia, îi motivează fragil revolta ce îl împinge pe Ludovic  la crimă. Interpretării sale îi lipsesc uneori nuanțele în relaționarea cu partenerele.

Monica Săndulescu (Cendre) și Dan Rădulescu (Ludovic)

 O posibilă cauză ar fi și cea a stridenței interpretării lui Cendre de către Monica Săndulescu. Tânăra actriță s-a remarcat la absolvire în “Zvăpăiata”, apoi în “Treapta a noua”, dar de astă dată tipologic personajul nu e surprins în esență. Rostește adeseori rapid replica, isteric, fără a se percepe cuvântul sau  țipă strident, uitând că joacă într-un spațiu restrâns, neconvențional. Personajul este schematic interpretat și afectează rostul relației cu Ludovic.

         “Factorul uman” rămâne un spectacol incoerent condus regizoral de Alexandru Mâzgăreanu, un tânăr care în alte viziuni regizorale s-a remarcat ca o personalitate creatoare, dar … reprezentația atrage interesul prin Ana Ciontea, actriță a Naționalului bucureștean; interpretarea sa dă viață adevărată spectacolului și exploatează pe deplin miezul piesei. Iată că uneri actorii pot salva un fragil concept regizoral!

P.S. Teatrul de Comedie propune în perioada 24 mai - 1iunie o nouă ediție a Festivalului Comediei Românești după o primă parte a stagiunii anuale modestă în oferte.

TEATRUL GERMAN DE STAT DIN TIMIȘOARA ÎN CAPITALĂ

MICROSTAGIUNEA UNUI COLECTIV ADMIRABIL

         Demnă de prețuit este din nou, o altă inițiativă a Teatrului Odeon. A oferit găzduire Teatrului German de Stat din Timișoara pentru o microstagiune, ca și altor teatre, în vreme ce efectua  un turneu în țară.

         După ce premiile UNITER au atenționat asupra valorii teatrelor maghiare de la noi, această microstagiune atenționează asupra calității de excepție a trupei de actori aparținând Teatrului German de Stat din Timișoara. Se demonstrează cu adevărat mereu,  că avem actori români, maghiari și germani formidabili, dar nu și mulți regizori la nivelul calității lor.

         În microstagiunea din Capitală, Teatrul German de Stat din Timișoara a arătat că reunește o trupă tânără de actori admirabili și beneficiază de un director, Lucian Vărșăndan, activ în inițiative prin care popularizează echipa teatrului. Și acest colectiv se confruntă cu problema comună tuturor teatrelor de la noi – regia. Avem puțini  regizori de valoare , absentează dintre ei tinerii profesioniști, iar cei consacrați cu CV bogat în realizări, circulă prin toată țara.       Oricâ de remarcabil în fapte artistice ar fi CV-ul unui regizor, totuși realizarea rapidă aproape lună de lună a câte unui spectacol, nu oferă întodeauna rezultatul scontat.

         Microstagiune a prezentat patru spectacole din diverse stagiuni. “Fetița din bolul peștelui auriu” cu premiera în 3 aprilie 2012, un spectacol memorabil în regia lui Radu Afrim, “Nunta micilor burghezi” în regia lui Alexandru Dabija, cu premiera în 30 aprilie 2013, “derdiedans” un spectacol de Florin Feroiu, cu premiera în 16  noiembrie 2012 și “Urâtul” în regia lui Theodor-Cristian Popescu, cu premiera în 15 octombrie 2011, care au demonstrat longevitatea acestor spectacole prin calitățile de excepție ale interpreților, demni de stimă chiar și în experimente teatrale. Intenția de experiment a dominat această microstagiune reușită pentru că actorii au uimit prin har și devoțiune profesională. Prea multe experimente, unele chiar penibile, pot afecta însă, evidențierea actorilor lipsiți aparent în această microstagiune de mai multe spectacole solid construite teatral.

         Aprecieri merită și secretariatul literar al acestui teatru pentru sprijinirea deplasării în Capitală și în special pentru programele de sală bilingve minuțios concepute.

         Vom comenta pe rând fiecare spectacol vizionat.