duminică, 19 februarie 2017

“SCRISORI DE DRAGOSTE” – TEATRELLI / CREAT

IMPRESIONANTĂ ÎNTÂLNIRE CU VALOAREA

         Două valori incontestabile ale artei actorului, MARIANA MIHUȚ și VICTOR REBENGIUC oferă prilej publicului de a sta cu respirația tăiată să îi urmărească în “Scrisori de dragoste”. Piesa în două personaje a scriitorului american A.R.Gurney, din 1988 a înregistrat succes internațional în diverse producții și a atras pentru interpretare personalități ale vieții teatrale. Textul cucerește atât actorii, cât și publicul prin îmbinarea reușită a comicului cu dramaticul.
        

A.R.Gurney deține dibăcia de a construi complex cele două personaje Melissa și Andrew, doar prin lectura arhivei de epistole deținută de fiecare, scrisorile dintre ei din copilărie până la senectute, fără un conflict activ. Scrisorile arată drumul în viața fiecăruia, reușitele, dar și eșecurile a două caractere care nu au izbutit să formeze un cuplu împreună. Pare simplu de interpretat această poveste, dar solicită actorii să sugereze o multitudine de stări comice și dramatice, dictate de evocarea etapelor existenței personale a fiecăruia. Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc reușesc un impresionant recital prin transpuneri încărcate de emoție, în o serie de momente evocate din existența celor două personaje.
         Într-un decor simplu, Melissa și Andrew, stau la propiile birouri și răsfoiesc scrisorile, cadrul scenic fiind completat semnificativ de două tablouri, schițe de portret ale fiecăruia. Regizorul Mircea Cornișteanu, atent să impună tensiune derulării evocărilor, detașeașă etapele cu ajutorul luminii-cortină și a intervenției unor accente muzicale, totul fiind condus cu inspirație.
       
  Mariana Mihuț relatează cu măestrie, despre destinul Melissei, femeia lipsită de apropierea acelui bărbat dorit în subconștient, să îi fie sufletul pereche. Situațiile descrise alternează comicul cu dramaticul, actrița manipulând nuanțat îmbinarea lor. Excelent Mariana Mihuț sugerează prin gest, expresie judecarea fiecărei evocări, de la naivitatea din copilărie a Melissei cea aparținând unei familii înstărite, până la etapele maturității când își dorea o familie și afirmare în artele plastice, dar mereu eșecurile au pus stavilă dorințelor.
       
Victor Rebengiuc construiește amănunțit personajul Andrew care provine dintr-o familie modestă, dar ambițios fiind ajunge avocat și apoi în vârful ierarhiei politice, senator. Actorul pătrunde în profunzimea stărilor celui dornic de a urca pe scara socială, drumul ambițiilor lui Andrew le motivează sugerând atent duplicitatea personajului. Mereu, Andrew este ocupat, dar tot mereu are nevoie de sfaturile lui Melissa. Admirabil transmite nuanțat actorul aparentul succes în cariera lui Andrew al cărui interior însă, suferă de eșecul nereușitei de a o avea alături pe cea din copilărie. Privind istoria celor două personaje, strălucit redată de acești maeștri ai teatrului, fiecare spectator va descoperi în relatările epistolare, un moment din viața personală. Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc sunt senzaționali în această “lectură” despre viață în care replica rostită este descifrată în amănunt pentru a evidenția subtextul ei.

         “Scrisori de viață” este un spectacol special, unicat prin întâlnirea cu doi adevărați artiști ai teatrului care răscolesc emoția publicului. Teatrelli / CREART – Centrul de Creație Artă și Tradiție al Municipiului București își susține profilu prin găzduirea în repertoriu a acestui spectacol exemplar.

marți, 14 februarie 2017

“ ARTISTS TALK “ – ArCuB

RAFINATĂ SATIRĂ DESPRE … “ARTĂ PENTRU ARTĂ”

         Sub pretextul, “modrenizării” actului teatral, se înmulțesc în ultimul timp, regizorii care ignoră valoarea textelor celebre. Aplică “artă pentru artă” vrând să fie mai presus de dramaturgi, fără miza emoției comunicării publicului unui mesaj convingător. Detașarea unor astfel de regizori față de public și contextul lumii în care trăiesc, afectează rostul educațional cultural al teatrului. Uită sau ignoră că un artist prin creația sa este un formator de opinie și are responsabilitate față de spectatori prin mesajul transmis. Artistul este și el un  cetățean, nu poate omite acest aspect în dialogul artistic cu concetățenii săi spectatori.
       

  Gianina Cărbunariu, regizor, dar și dramaturg, autoare și a spectacolului “Artists Talk” (“discuții ale artiștilor cu publicul”), practică cu succes teatrul documentar și s-a afirmat astfel, printre puținii artiști cetățeni. Toate spectacolele sale realizate în urma unei minuțioase documentări propun teme curente desprinse din realitatea unei lumi aflată în furtuna conflictelor sociale și politice. Gianina Cărbunariu deține harul rar de a își scrie textele pe care le regizează, și nu “actualizează” valori ale dramaturgiei de dragul inovației artistice. Pentru “Artists Talk” Gianina Cărbunariu s-a documentat din falsele dezbateri care însoțesc diversele turnee, festivaluri de teatru sau film, de la noi și din lumea cea largă. În aceste dezbateri, artiștii discută un act artistic, cu înfumurarea snobului față de cei cărora se adresează prin creația lor, publicul. Inteligent, dramaturgul și regizorul Gianina Cărbunariu concepe un scenariu satiric din șase secvențe în care artiștii dau interviuri despre conceptul lor materializat într-un film sau un alt demers creator. Autoarea acestui excelent spectacol de teatru documentar, își alege pentru susținerea tematicii situația geopolitică actuală și dramatică a emigrației. La “dezbaterile” din acest scenariu,  toți cei intervievați sunt mândri de creațiile lor pe tema emigrației, numai că răspunsurile la întrebările esențiale adresate de ziariși sau spectatori, demonstrează lipsa cunoașterii fenomenului abordat, superficialitate, egoism, îngâmfare. Într-una din secvențele scenariului reușit, un artist emigrant și el cu întreaga familie dintr-o țară estică în vest, când răspunde că “arta pentru artă” practicată i-a adus consacrare, demonstrează egoismul unui individ total dezinteresat de situația dramatică a lumii în care trăiește. Finalul reprezentației recurge la amintirea destinului unei scriitoare care a fost dusă la Auschwitz pentru a sublinia un alt aspect al temei dramatice a emigrației, dar și a ultranaționalismului secolului trecut, tema este periculoasă și astăzi prin demersurile geopolitice diferite din lume. Acest spectacol adresează un mesaj, nu numai “artiștilor”, ci publicului care privește numeroase “acte artistice” ce nu îi provoacă emoție, judecarea temei propuse și se consideră a fi inferior “creatorilor”.
         “Artists Talk” este un spectacol original prin abordarea tematică și realizarea teatrală, pornid de la text, regie și interpeții actori care se dovedesc a fi artiști cetățeni. Devine astfel un avertisment percutant că “actul artistic” trebuie să dețină o adresă directă, credibilă prin temă și tratare. Regizoarea Gianina Cărbunariu conduce cu fermitate derularea celor șase scene cu “dezbateri” desprinse din realitate într-un decor aparent simplu, consistent în sugestii, creat de Dorothee Curio din Germania și completat prin efecte video realizate de Mihai Păcurar. Decorul compus din câteva scaune, microfoane, cortină sclipitoare, câteva obiecte cu rost metaforic, este dominat de proiecții ample. Proiecția de bază în susținerea tematicii “somewhere in Europe”  - “undeva în Europa” cu un scris eclatant, “lozincă” luminoasă, mereu prezentă indică amploarea fenomenului “artistic” abordat “discuțiilor”. Pentru că întâlnirile cu artiștii au loc la festivaluri internaționale, efectele video au drept scop principal, manipularea subtitrării replicilor rostite în limba română, engleză “aproximativă” și franceză. Bobo Burlăcianu prin muzică, punctează ironic atmosfera acestor discuții cu false pretenți despre “artă”.
        
 “Nu sunt activist, sunt artist” este o replica unui “creator”, pe deplin contrazisă de interpretarea diverselor tipologii de către cei cinci tineri actori minunați, implicați cu tot sufletul acestui proiect. Ei arată că sunt cu adevărat artiști care pledează activ, convingător pentru responsabilitatea actului artistic. RUXANDRA MANIU, ILINCA MANOLACHE, ALEXANDRU POTOCEAN, GABRIEL RĂUȚĂ și BOGDAN ZAMFIR, trec dezinvolt și rapid prin o serie de tipologii, caracterizate ireproșabil în esență fie cu ironie, fie dramatic. Devin regizori, actori, coregrafi, realizatori video, profesori de artă, etc, și chiar un primar, fiecare realizând apariții admirabile pentru susținerea situației din diversele scene ale “discuțiilor”. Nu trebuie omis faptul, că au reușit apreciabil rostirea replicii în multe secvențe și în limba engleză sau franceză. Majoritatea celor din distribuție sunt actori activi în teatrele instituționalizate care se mândresc cu realizările lor în diverse spectacole. Tănăra actriță a Teatrului Mic, Ilinca Manolache, apariție și în teatrul independent, devine fie reporter, coregraf sau tăcutul personaj dramatic din final, Irene, și fiecare intervenție o creionează subtil în funcție de cerințele situației, cu fin umor, sensibilă ironie ori amară stare interioară dramatică. Într-o altă serie de “personaje” din viața artistică, Ruxandra Maniu, actrița Teatrului Odeon, cu farmec, inventiv, desenează diversele tipologii care îi revin. Remarcabil este actorul independent, Alexandru Potoceanu care deține un palmares bogat nu numai în teatru, dar și în film pentru știința definirii “fotografiei” personajelor în diverse situații. Se remarcă de asemenea, actorul Teatrului “Nottara”, Gabriel Răduță prin expresiile esențiale atribuite diferitelor tipologii interpretate. Aplauze pe deplin meritate, răsplătesc și pe Bogdan Zamfir, actor cu studii în Belgia, interpret în Franța care se implică sensibil nuanțat în propuneriile regiei.

         “Artists Talk” se înscrie în zona spectacolelor de teatru documentar de excepție, este solid construit în intenția de satira rafinată a tematicii alese, transmisă convingător publicului. Acest spectacol  este un câștig pentru prestigiul  de Centru Cultural al Municipiului București - ArCuB.

miercuri, 8 februarie 2017

“ O INTERVENȚIE“ – TEATRUL ACT

ADMIRABILĂ ÎNTÂLNIRE CU TINERI CREATORI

        
Din nou, Teatrul Act – primul teatru independent de la noi, reușește să atragă atenția prin acest spectacol cu piesa dramaturgului contemporan englez, Mike Bartlett. Premiat pentru scrierile sale teatrale, acesta readuce în atenția publicului tema cuplului propusă de alți numeroși dramaturgi, dar o dezvoltă în mod original, implică în planul secund și contextul social fierbinte al atitudinii cetățeanului față de războiul din Orientul Mijlociu. Excelent compune dramaturgul relația de “prietenie” dintre un bărbat și o femeie, ca un fin psiholog cu atenție în prezentarea motivată a caracterelor celor doi și a conflictelor. Este o comedie tragică despre comunicarea astăzi, în relațiiile cuplului. Cei doi sunt “prieteni”, de fapt, îndrăgostiți, dar caracterele lor nu reușesc să înfăptuiască, relația de dragoste. Dramaturgul oferă partituri generoase actorilor.
         Tânărul actor, regizor și dramaturg, Radu Iacoban acceptă acum “rolul” de regizor și alege acest text bine construit ca o comedie tragică. Regizorul conduce punerea în scenă cu dibăcie, exploatând capacitățile deosebite ale actorilor Ana Ularu și Lucian Iftime și are un sprijin în decorul Iuliei Popescu alcătuit din o sumedenie de obiecte, bine alese. Decorul este încărcat la început, realist prin multe elemente aparent banale, numărul lor se reduce pe parcurs prin manevrarea lor chiar de către personaje pentru a spori și esențializa tensiunea conflictului dintre ele. Ingenios, regizorul departajează multe secvențe, în special două monologuri în care se motivează caracterul fiecărui personaj. În conformitate cu moda actuală, regizorul vrea să îmbogățească exagerat uneori imaginea teatrală prin intervenția unor artificii vizuale fără rost în a servi conflictul. Radu Iacoban confirmă însă, ca regizor din nou, priceperea de a coordona inspirat citirea scenică a unei piese prin îndrumarea actorilor, considerați punctul principal al expresiei teatrale.
        
Personajele sunt construite pe muchie de cuțit între a fi comice și dramatice. Profesional fiecare are un giob consolidat, ea este profesoară, el lucrează într-un domeniu special, de importanță în politica externă. Ea trăiește o viață personală izolată de lume și alcoolul o atrage pentru a uita singurătatea, iar el după trei ani de amiciție cu această femeie fermă în principii și-a găsit se pare, o iubită. Lunga lor prietenie presupune întâlniri adeseori cauzate de impasul în care se află existența fiecăruia. Tânăra actriță Ana Ularu, consacrată în film, apreciată în teatru, reușește în acest rol, o adevărată performanță. Actrița trăiește cu mare artă frământările care macină această femeie, tratate inteligent exterior cu ironie, dar interior, trăite emoțional dramatic. Ana Ularu sugerează admirabil și coerent intențiile de autoironie ale femeii nemulțumită de comportamentul prietenului, dar și dragostea față de el, ascunsă, cât și tristețea singurătății. Prin expresie, gest și rostirea cu nuanță a cuvântului, provoacă râsul privitorului, frânat imediat prin sugerarea situației dramatice prin care trece de fapt, personajul. Construiește ca un filigran acest rol dificil pentru că jonglează mereu cu substratul replicii.
      
  Lucian Iftimie, actor cu o bogată carieră și în teatrul independent, compune minuțios caracterul unui bărbat comod în relațiile pe care le judecă pragmatic, superficial în atitudini, dar legat interior totuși, sufletește, de această femeie specială. De la o scenă la alta, actorul sporește evidențierea fondului bun, tăinuit de bărbat, în manifestările exterioare ca un individ cu un caracter aparent egoist. Lucian Iftimie surprinde prin accentele espresiei subtil plasate pentru a atenționa asupra contextului care îi dictează comportamentul. Nu poate fi omis faptul, că actorii dau viață personajelor în imediata apropiere a spectatorilor în situații complicate, dar o fac cu naturalețe, fiind parcă desprinși din rândul publicului. Sunt senzaționali interpreții prin modul în care în profunzime analizează psihologia personajelor și o exprimă teatral.

         “O intervenție” se poate încadra în rândul spectacolelor deosebite ale stagiunii prin sincera transmitere a emoției în judecarea unor aspecte importante pentru viața unui cuplu astăzi.