joi, 4 ianuarie 2018

“D’ALE CARNAVALULUI” – TEATRUL “NOTTARA” / Sala “HORIA LOVINESCU”

DRAMĂ CU SCĂLĂMBĂIELI ȘI … ACTORI STIMAȚI

         Este greu de înțeles cum actori stimați pentru realizarea a numeroase roluri, sunt de nerecunoscut în scălămbăielile propuse de regizorul Claudiu Goga în “D’ale carnavalului”. Piesa lui Caragiale se transformă într-o circotecă jalnică, finalizată … tragic!
         Regizorul Claudiu Goga își expune într-un interviu următorul punct de vedere asupra operei lui Caragiale – “Cred că este actual, în primul rând, prin publicistică și prin corespondența sa, și mai puțin prin piesele sale. Ele pot deveni actuale numai în măsura în care regizorii și actorii își propun și reușesc acest lucru (în general își propun și nu reușesc).” Întra-adevăr nu reușesc, o dovedește și spectacolul regizat de Claudiu Goga! Mai crede regizorul “că a actualiza un text clasic nu înseamnă a-l introduce într-un timp istoric, ci a-l scoate din timpul în care a fost scris, prin felul cum construiești situațiile teatrale, și prin stilul de joc și de gândire al actorilor, fără a adapta, tăia, violenta textul”.
        
În “D’ale carnavalului”, regizorul încearcă să scoată piesa din timpul în care a fost scrisă prin decor și costume, prin muzica lui Mihai Mărgineanu care este însă o prelucrare a motivelor unor cântece din epoca mahalalei din trecut, dar … intervine fără sens în text. Apar aiurea scandări ca la meciurile de fotbal – “Roooomânia …!”, în final se aclamă – “Să trăiască domn’ Nae că ne-a scos de la pârnaie!”, etc. Una declară regizorul și alta înfăptuiește în spectacol!
         Piesa lui Caragiale este pentru publicul mileniului trei, ca “un libret” arhicunoscut. Spectatorii așteaptă cu interes rostirea unor replici devenite celebre prin interpretările anterioare memorabile, cărora abia li se înțeleg sensurile acum în rostirea unor actorilor, iar introducerea unor cuvinte și replici noi, devine o impietate față de Caragiale.
        
 Decorul propus de Ștefan Caragiu are la bază construcția frizeriei lui Nae Girimea, transformabilă apoi cu ușurință,  într-un spațiu unde sunt WC-urile sălii de bal. Scenograful propune un decor marcat printr-un tavan din scânduri din care curge praf, când răcnesc unele personaje și cu multe uși strict necesare regizorului pentru a construi așa zise gaguri. Sunt ușile intrării în frizerie și cea laterală, a camerei unde se refugiază Mița și apoi ușile WC-urilor pentru domni și doamne din antreul sălii de bal, unde personajele încurcă mereu destinațiile. Și cu ajutorul acestor uși, regizorul Claudiu Goga “împrumută” inspirație pentru gaguri din filme mute celebre, numai că acolo construcția lor era senzațională, cu umor, dar nu vulgară.
        
Actul întâi al piesei este tratat scenic, dezlânat, lipsit de ritm, cu intenția de a atenționa că urmează o dramă. În final, după circoteca balului, se dovedește că este vorba chiar de o … dramă, când după ce se strigă “Să trăiască domn’ Nae că ne-a scos de la pârnaie”, Ipistatul – polițist îl împușcă pe Catindat! Spectacolul durează aproximativ trei ore, durata fiind amplificată din cauza numeroaselor pauze pentru “gândirea” dramatică a replicii.
        
Regretabil e că în acest spectacol, actori prețuiți se adaptează circotecii viziunii regizorale, se scălămbăie nemotivat, iar personajele par niște clauni lipsiți de haz. Regizorul acordă o atenție deosebită personajului Catindatul, interpretat de Andi Vasluianu, prețuit actor de teatru și film. Catindatul, un funcționar chinuit de o durere de măsea vine în frizerie cu tot capul bandajat de parcă ar fi suferit un grav accident, iar când își scoate bandajele se dovedește că poartă perciuni lungi ca niște ciucuri, imagine specifică evreilor habotnici! Andi Vasluianu rostește replicile cu o voce total transformată, în tonuri înalte, ca un contra-tenor de operă și abia se mai înțeleg cuvintele. Actorul depune eforturi pentru a face din Catindatul împușcat în final de regizor, un claun cu o privire imbecilă. În Iancu Pampon apare Gheorghe Ifrim, apreciat actor în comedie, cât și în dramă. Se căznește și acest actor să caricaturizeze fără umor personajul ca un bărbat vașnic, purtător de … sabie. În Mița Baston este de nerecunoscut prețuita actriță Cerasela Iosifescu, deținătoare a unor roluri remarcabil interpretate, de pildă Medeea sau Zoe din “O scrisoare pierdută”. Mița devine o “revoluționară” isterică, se tăvălește pe scenă în crize sau păruieli, se dezbracă din dragoste pentru Nae, țipă sau șoptește replica amenințător, pare o nebună scăpată de la balamuc. În Didina, Luminița Erga încearcă să completeaze cu discreție  intențiile regizorului de caricaturizare a personajelor. Crăcănel apare ca un domn cu o gentuță de doctor de care nu se desparte și arată o caricatură forțată de personaj în interpretarea apreciatului actor Alexandru Jitea.
       
  Costumele dețin un rol important în piesă și sunt create de Liliana Cenean pentru a servi intențiile regiei; par atemporale, la bal toată lumea poartă un fel de halate și măști albe amintind capul de mort, și scenografa încearcă diferențieri prin accesorii speciale purtate pe cap. Nae Girimea intră în frizeria sa într-un costum mai elegant, în pantaloni albi, personajul fiind interpretat de Vlad Zamfirescu. Actorul se ferește pe cât este posibil de exagerări în încercarea de a îl prezenta totuși pe Nae ca un fante de mahala și nu o caricatură. Un rezoner al balamucului din jur, devine Iordache în interpretarea lui Sorin Cociș. În rolul Ipistatului – polițist apare cunoscutul muzician devenit actor în reușitul serial “Las Fierbinți”, Mihai Mărgineanu. Ipistatul ar vrea să stabilească ordinea publică și cum am mai menționat îl împușcă pe Catindat, poate din greșeală. Imaginea Catindatului cu costumul plin de sânge, alături de celelalte personaje care înfulecă și petrec cântânt, constituie finalul reprezentației. Distribuția se completează cu Alexandru Mike Gheorghiu în rolul unui chelner cherchelit.
        
Evident că o parte din public se amuză privind circoteca din scenă și întâlnirea cu actori cunoscuți, unii din apreciatul serial “Las Fierbinți”. Se amuză în special elevii aduși de părinți să “citească” piesa lui Caragiale care se învață la școală. Nu înțeleg nimic din acțiune, râd însă când personajele încurcă ușile de la WC. E drept, la pauză au rămas locuri goale în sală, părăsite de spectatorii care nu erau însoțiți de copii la această reprezentație … “culturală”.
         “D’ale carnavalului” de laTeatrului “Nottara”, rămâne un exemplu grotesc de spectacol în care Caragiale este ignorat, iar actori de valoare improvizează fără har roluri de clauni.


P.S. Spectacolul avea anunțată premiera în 10 septembrie, dar a fost prezentat ca eveniment la secțiunea “Premiere” în Festivalul – “FEST(in) pe Bulevard” (7 - 18 octombrie).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu